Meditații Charles Spurgeon

12

Iulie

DIMINEAŢA

Sfinţiţi în Dumnezeu Tatăl. Iuda 1

Sfinţiţi în Christos Isus" (1 Corinteni 1:2). „Prin sfinţirea lucrată de Duhul"'(1 Petru 1:2). Observaţi unirea celor trei persoane divine, în toate faptele harului. Cât de nesăbuiţi sunt credincioşii care au preferinţe între persoanele Trinităţii, care gândesc că Isus este întruchiparea iubirii şi blândeţii, în timp ce Tatăl este drept şi sever, dar lipsit de bunătate. La fel de greşiţi sunt cei care preamăresc însuşirile Tatălui şi Ispăşirea Fiului, dar neglijează lucrarea Duhului. Nici una din persoanele Trinităţii nu lucrează aparte de celelalte, în toate faptele harului. Ele sunt la fel de unite în fapte şi esenţă. În dragostea faţă de cei aleşi ei sunt una, şi în acţiunile care izvorăsc din marea sursă centrală, sunt la fel de nedespărţiţi. Observaţi acest lucru în mod special în problema sfinţirii. În timp ce vorbim despre sfinţire ca fiind lucrarea Duhului, şi nu greşim, trebuie să nu pierdem din vedere participarea Tatălui şi a Fiului. Este corect să vorbim despre sfinţire ca despre lucrarea Tatălui, Fiului şi Duhului Sfânt. Iehova este cel care spune „să facem om după chipul şi asemănare Noastră" (Genesa 1:26), şi de aceea suntem „lucrarea Lui, şi am fost Sădiţi în Christos Isus pentru faptele bune, pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele" (Efeseni 2:10). Observaţi valoarea pe care o acordă Dumnezeu adevăratei sfinţiri, de vreme ce toate persoanele Trinităţii sunt reprezentate ca lucrând împreună pentru a produce o biserică ,fără pată, fără zbârcitură, sau altceva de felul acesta" (Efeseni 5:27). Şi tu, credinciosule, ca urmaş al lui Christos, trebuie să acorzi o mare importanţă sfinţirii — curăţirii vieţii şi vorbirii evlavioase. Preţuieşte sângele lui Christos ca temelie a speranţei tale, dar nu vorbi niciodată uşuratic despre lucrarea Duhului care te califică pentru „moştenirea sfinţilor, în lumină" (Coloseni 1:12). Să trăim astăzi în aşa fel, încât să arătăm lucrarea Dumnezeirii întreite în noi.

SEARA

Împărăţia Lui cerească. 2 Timotei4:18

Orasul marelui Rege - cerul - este un loc de serviciu activ. Sufletele răscumpărate slujesc zi şi noapte în Templul Său. Ei nu încetează niciodată să îndeplinească plăcerea Regelui lor. Ei se odihnesc pentru totdeauna, în sensul că sunt eliberaţi de grijile care îi chinuiau, dar nu se odihnesc niciodată în sensul leneviei sau inactivităţii. Ierusalimul de aur este locul de comuniune cu tot poporul lui Dumnezeu. Vom avea părtăşie veşnică cu Avraam, Isaac şi Iacov. Vom vorbi cu oastea nobilă a celor aleşi, care domnesc împreună cu El, şi care au fost aduşi acasă prin iubirea Sa şi braţul Său puternic. Nu vom cânta solo, ci II vom lăuda pe Domnul în cor. Cerul este locul victoriei realizate. Creştine, cu fiecare ocazie în care ai obţinut o biruinţă asupra poftelor tale - de fiecare dată când, după bătălii grele, ai doborât o ispită la picioarele tale - ai avut parte de o pregustare a bucuriei care te aşteaptă. Domnul îl va doborî curând pe Satan la picioarele tale, şi vei fi mai mult decât câştigător prin „Cel care te-a iubit" (Romani 8:37). Paradisul este un loc al siguranţei. Când te bucuri de o „credinţă deplină" (Evrei 10:22), ai promisiunea siguranţei glorioase de care vei beneficia în calitate de cetăţean al Ierusalimului ceresc. O, căminul meu iubit, Ierusalim, fericit port al sufletului meu! Ii mulţumesc, chiar acum; Celui care m-a învăţat să tânjesc după tine, prin dragoste, dar Ii vom mulţumi şi mai mult în veşnicie, când voi intra pe porţile tale.

Sufletu-mi a gustat rodul viţei de sus
Şi îşi doreşte să-ajungă acum
In viile cereşti, cu dragul meu Isus
Printre ciorchini de raze şi parfum.
Prin viţa cea adevărată, veşnică şi vie
Infometatu-mi suflet se va ospăta
Şi se va bucura de marele ospăţ de bucurie
Ca oaspete la nunta din împărăţia Sa.