Meditații Charles Spurgeon

6

Martie

DIMINEAŢA

Trebuie să vă năşteţi din nou. Ioan 3:7

Degenerarea este subiectul care stă la temelia mântuirii, şi trebuie să fim foarte atenţi cercetând dacă suntem într-adevăr născuţi „din nou", fiindcă mulţi dintre cei care îşi imaginează că sunt, nu sunt. Fii sigur că numele de creştin nu înseamnă caracterul unui creştin, şi faptul că te-ai născut într-o ţară creştină şi îţi spui creştin nu este de ajuns - să te naşti din nou este o taină pe care mintea omenească nu o poate pricepe. „Vântul suflă încotro vrea, si-i auzi vuietul, dar nu ştii de unde vine, nici încotro merge. Tot aşa este cu oricine este născut din Duhul" (Ioan 3:8): Cu toate acestea, este o schimbare pe care o cunoşti şi o simţi: o Cunoşti prin lucrarea sfinţeniei şi o simţi prin experienţă. Lucrarea aceasta măreaţă este supranaturală. Nu este o operaţiune pe care omul o poate face singur. Este infuzia unui nou principiu, care lucrează în inimă, reînnoieşte sufletul şi afectează întreaga fiinţă. Nu este o schimbare a numelui, ci o reînnoire a întregii firi, aşa că nu mai sunt persoana care eram odată, ci o , făptură nouă" (2 Corinteni 5:17) în Christos Isus. Să speli şi să îmbraci un trup nu înseamnă să-1 faci să trăiască. Omul poate face una, dar numai Dumnezeu o poate împlini pe cealaltă. Dacă ai fost deci născut din nou, mărturisirea ta va fi „o p)oamne Isuse, Tatăl Ceresc este Părintele meu spiritual. Dacă Duhul tău nu mi-ar fi insuflat o suflare de viaţă nouă şi sfântă, aş fi fost şi astăzi mort „în greşelile şi păcatele" mele (Efeseni 2:1). Viaţa mea cerească izvorăşte în întregime din Tine şi numai din Tine. Viaţa mea este „ascunsă cu Christos în Dumnezeu" (Coloseni 3i3). Nu mai trăiesc eu, ci Christos trăieşte în mine (vezi Galateni 2:20). Fie ca Dumnezeu să ne asigure în acest punct vital, fiindcă a nu fi născut din nou înseamnă a fi nemântuit, neiertat, fără Dumnezeu şi fără speranţă.

SEARA

Înainte de pieire, inima omului se îngâmfă. Proverbe 18:12

Este o modalitate veche şi familiară de a spune că evenimentele viitoare îşi aruncă umbrele înainte. Scriitorul Proverbelor ne învaţă că o inimă îngâmfată este un preludiu profetic al răului. Mândria merge înaintea căderii, asemeni schimbării mercurului din barometru care prezice ploaia. Când oamenii se înalţă, urmează întotdeauna căderea. Inima lui David ne arată că, atunci când omul îşi îndreaptă atenţia asupra propriei măreţii, gloria lui intră într-un con de umbră (vezi 2 Samuel 24:10). Nebucadneţar, puternicul constructor al Babilonului, a ajuns să mănânce iarbă ca un bou, până când unghiile i-au crescut ca ghearele păsărilor şi părul ca penele vulturului (vezi Daniel 4:33). Mândria îl preface pe lăudăros într-o fiară, aşa cum a prefăcut îngerii în demoni. Dumnezeu urăşte inima îngâmfată şi nu uită să o umilească. Toate săgeţile Lui străpung sufletul mândru. Creştine, ai o inimă mândră în seara aceasta? Fiindcă mândria se poate strecura în inima creştinului la fel de uşor ca şi în cea a păcătosului; poate să îl facă să viseze „sunt bogat, m-am îmbogăţit, si nu duc lipsă de nimic" (Apocalipsa 3:17). Iţi lauzi talentele şi calităţile? Te mândreşti fiindcă ai o înfăţişare sfântă şi experienţe minunate? Dacă este aşa, ia seama: pieirea este la un pas. Macii încrederii tale vor fi smulşi din rădăcini; ciupercile talentelor tale vor arde în foc, şi înfumurarea ta se va topi ca fumul. Dacă uităm să trăim la picioarele crucii în umilinţă, Dumnezeu nu va uita să folosească nuiaua. Pieirea se va abate asupra ta, credinciosule înfumurat. Pieirea bucuriei şi a confortului tău, dacă nu cumva a întregului tău suflet De aceea, „cine se laudă, să se laude în Domnul" (1 Corinteni 1:31).