Meditații Charles Spurgeon
5
Martie
DIMINEAŢA
Să nu dormim ca ceilalţi. 1 Tesaloniceni 5:6
Sunt multe căi de a menţine trează atenţia creştinului. Printre altele, permiteţi-mi să-i sfătuiesc pe creştini să vorbească între ei despre căile Domnului. În timp ce se îndreptau spre Oraşul Ceresc, Creştinul şi Încrezătorul îşi spuneau: „ca să prevenim somnolenţa, trebuie să vorbim despre ceva înălţător". Creştinul a întrebat: „frate, de unde să începem?" Încrezătorul a spuns „de unde a început Dumnezeu cu noi". Atunci Creştinul a cântat acest cântec.
Când sfinţii obosesc, să vină mai aproape
Ca să asculte ce vorbeau doi pelerini:
Să fie gata să înveţe de la ei cum că se poate
Să nu închidă ochii când adorm printre străini,
Fraţi scumpi, prin părtăşie şi lucrare
Vă ţineţi mintea trează în sfântă consacrare.
Creştinii care se izolează de ceilalţi şi vor să meargă singuri sunt ispitiţi să adoarmă. Ţine-i companie Creştinului, şi Vei fi treaz şi încurajat să înaintezi cu repeziciune pe drumul spre cer. Dar dacă trăieşti într-o „plăcută prietenie" (Psalmi 55:14), ai grijă ca tema conversaţiei voastre să fie Domnul Isus. Priveşte mereu spre El, umple-ţi inima cu El, şi vorbeşte numai despre El. Prietene, trăieşte lângă cruce şi nu vei adormi. Sădeşte-ţi în inimă valoarea locului spre care te îndrepţi. Dacă îţi aminteşti că mergi spre ceruri, nu vei adormi pe drum. Dacă te vei gândi că lidul este în urma ta, şi că diavolul te urmăreşte, nu vei fi cuprins de moleşeală. Creştine, vrei să dormi când porţile cerului îţi sunt deschise, când îngerii te aşteaptă să te uneşti în cânt cu El, când coroana de aur este pregătită pentru tine? În sfântă părtăşie„vegheaţi şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită" (Matei 26:41).
SEARA
Zi sufletului meu: „Eu sunt mântuirea ta!" Psalmi 35:3
Ce mă învaţă aceasta rugăciune preţioasă? Va fi cererea mea din fiecare seară, dar mai întâi îmi va servi drept subiect de meditaţie. Textul mă informează că David avea îndoielile lui; altfel, de ce s-ar fi rugat „37 sufletului meu, «Eu sunt mântuirea Ta»", dacă nu ar fi avut uneori îndoieli şi temeri? Dacă este aşa, mă simt încurajat că nu sunt singurul sfânt care se plânge de slăbirea credinţei. Dacă David s-a îndoit, nu trebuie să mai concluzionez că nu sunt creştin fiindcă mă îndoiesc. Textul îmi aminteşte că David nu era mulţumit cu îndoielile şi temerile lui. De aceea, s-a îndreptat imediat spre tronul milei ca să se roage pentru asigurarea care valora mai mult decât aurul cel mai preţios. Şi eu trebuie să caut acceptarea de la Cel iubit. Nu trebuie să mă bucur când dragostea Lui nu este în sufletul meu. Când Mirele este plecat de la mine, sufletul meu trebuie să jelească. învăţ de la David şi faptul că el ştia unde să caute asigurare. A mers la Dumnezeu în rugăciune, strigând „zi sufletului meu, «Eu sunt mântuirea ta»". Trebuie să petrec timp singur cu Dumnezeu, dacă vreau să am un simţământ clar al iubirii lui Isus. Dacă rugăciunile mele încetează, ochii credinţei se vor închide. Rugăciunea înseamnă cerul; lipsa ei înseamnă lipsa progresului. Observ că David nu este liniştit fără o asigurare divină „zi sufletului meu". Doamne, te rog vorbeşte-mi! Nimic altceva nu-1 va mulţumi pe creştin, în afara mărturiei divine. Mai mult, David nu putea să se odihnească dacă asigurarea nu era întemeiată pe prezenţa unei persoane — „Eu sunt mântuirea ta". Doamne, dacă Tu ai spus asta tuturor sfinţilor şi mie nu mi-o spui, nu înseamnă nimic. Doamne, am păcătuit; nu merit zâmbetul Tău. De abia îndrăznesc să cer, dar o, spune-i sufletului meu, chiar sufletului meu „Eu sunt mântuirea ta". Ajută-mă să simt în mod prezent, personal, întemeiat şi indiscutabil că eu sunt al Tău şi Tu eşti al meu.