Domnul este aproape GBV

Fiul promis îi fusese dăruit; acum însă inima tatălui Îi cere lui Dumnezeu să i‑l redea ca înviat dintre cei morți, prefigurare a jertfei Fiului lui Dumnezeu pe cruce într‑un fel care depășește orice altă imagine din Vechiul Testament.

Scena din Geneza 22 este una care mișcă orice inimă, umplând‑o de închinare și de laudă. De două ori citim în acest capitol cuvintele atât de încărcate de semnificație: „Au mers amândoi înainte“ (Geneza 22.6,8). Cât de mult vorbesc ele despre călătoria tainică a Tatălui împreună cu Fiul, de la tronul gloriei până la cruce! „Au mers împreună înainte“, arătându‑ne ceva din ceea ce a însemnat pentru Dumnezeu să‑L dea pe Fiul Său să moară pentru oamenii păcătoși și totodată să ne amintească ce a însemnat pentru Domnul Isus să ia locul nostru sub judecată și să moară pentru noi.

În cazul lui Avraam, «Dumnezeu a cruțat inima patriarhului de o durere de care însă nu avea să‑Și cruțe inima Lui Însuși». Avraam l‑a jertfit pe fiul său doar în imagine, și tot în imagine l‑a primit înapoi dintre cei morți. Credința a triumfat împotriva unei dificultăți aparent de netrecut, iar Avraam și‑a legat fiul pe altar și a întins mâna să ia cuțitul, pentru a‑l înjunghia, „socotind că Dumnezeu poate să‑l învieze chiar dintre morți“ (Evrei 11.19). Aceasta a fost credința care s‑a ridicat la cea mai mare înălțime, triumfând asupra oricărei dificultăți pe care mintea omenească o putea invoca și depinzând doar de Dumnezeul cel viu, care este Dumnezeul învierii, pentru ca El să împlinească scopurile Sale minunate de har.

H. A. Ironside