Domnul este aproape GBV

[Isus] a venit la Betsaida. Și I‑au adus un orb și L‑au rugat să‑l atingă.

Marcu 8.22

Evanghelistul Marcu este singurul care ne redă vindecarea orbului de la Betsaida. Vedem din nou felul în care lucrează Domnul ca Rob desăvârșit. Comportamentul Său plin de dragoste față de acest bolnav este înfățișat în cuvinte puține și simple. Ele ne descriu prin excelență răbdarea Sa nesfârșită, atenția Sa neîntreruptă, empatia Lui desăvârșită. Domnul ar fi putut să‑l vindece deplin pe acest orb printr‑un singur cuvânt sau printr‑un simplu gest. Dar El o face în două etape, pentru a ne da învățături spirituale cu privire la ochii inimii.

În mod normal, orice om încă din prima zi de viață poate vedea, iar în primul an de viață poate percepe, poate experimenta, poate sesiza dimensiunea lucrurilor văzute sau distanța dintre ele. În același fel, pentru vindecarea acestui orb este necesară o intervenție dublă a Domnului, nu numai ca el să distingă, ci și să perceapă în mod corect. Prima îi dă orbului posibilitatea să vadă, iar a doua îl face capabil să recunoască.

„Și, luându‑l de mână pe orb, l‑a scos afară.“ Mântuitorul îl ia de mână și îl scoate afară din sat. Prin aceasta, El Își dovedește disponibilitatea de a Se face una cu el și îi conferă siguranța că este interesat de binele lui. „Scuipând pe ochii lui“, Isus Hristos îi dă orbului ceva din Sine Însuși, întrucât Persoana Sa și lucrarea Sa de răscumpărare sunt temelia pentru orice binecuvântare și vindecare. Domnul Isus Își pune întâi mâinile pe ochii lui și îi îndepărtează orbirea; apoi, când Își pune a doua oară mâinile pe ochii lui, orbul capătă vederea completă.

Prin „cuvântul crucii“, eu am venit, la doisprezece ani, într‑o primă etapă, la credința în Domnul Isus: știam că păcatele îmi sunt iertate și aveam viață din Dumnezeu. Îmi lipsea însă siguranța mântuirii. Prin „evanghelia lui Dumnezeu“ am făcut cunoștință, la optsprezece ani, într‑o a doua etapă, cu tot ce înseamnă măsura și cuprinsul mântuirii creștine, în multiplele ei aspecte: îndoielile au dispărut și am căpătat o pace stabilă. Întotdeauna este o minune a harului divin când un om acceptă prin credință mântuirea în Isus Hristos; dar are loc o a doua minune a harului Său, când un credincios înțelege cu inima dimensiunea planului divin de mântuire. Domnul nu face lucrarea pe jumătate, ci tot ceea ce a început într‑un om duce la bun sfârșit.

H. Rossier