Domnul este aproape GBV
Și, iată, o femeie canaanită, ieșind din acele ținuturi, a strigat, spunându‑I: „Ai milă de mine, Doamne, Fiu al lui David! Fiica mea este chinuită rău de un demon“.
Matei 15.22
Această femeie nu este din poporul Israel. Viața îi este împovărată de starea gravă a fiicei ei. Este doborâtă de durere, dar crede în îndurarea Domnului Isus. Ea strigă cu glas tare: „Ai milă de mine, Doamne, Fiu al lui David!“. Strigătul ei este o dovadă a necazului ei profund și greu. Vine la Domnul și Îi cere îndurare.
Dar ea I se adresează, spunând: „Fiu al lui David“. Sub acest Nume, El a venit pentru a confirma promisiunile pe care Dumnezeu le dăduse poporului Său pământesc. Fiind o păgână, această femeie nu are drept – privind din prisma promisiunilor divine făcute lui Israel – la ajutorul și la vindecarea fiicei sale. De aceea Isus nu reacționează la strigătul ei de ajutor și merge mai departe. Ucenicii, deranjați de strigătul din ce în ce mai tare al acestei femei, nu înțeleg motivul pentru care El nu o ajută. Îl roagă să‑i dea drumul femeii.
„Nu sunt trimis decât la oile pierdute ale casei lui Israel.“ La această afirmație a Domnului Isus, femeia reacționează imediat și, lăsând deoparte titlul de „Fiu al lui David“, ea Îl roagă simplu: „Doamne, ajută‑mă!“. Atunci El Își deschide inima și îi arată sentimentele Sale: „Nu este bine să iei pâinea copiilor și să o arunci la căței“. Rămânem uimiți cât de repede înțelege această femeie cuvintele Lui clare și le acceptă: „Da, Doamne, dar și cățeii mănâncă din firimiturile care cad de la masa stăpânilor lor“. Din afirmațiile clare ale Domnului, femeia recunoaște că nu poate avea nicio pretenție și, de asemenea, că prin natura ei nu este vrednică să primească ceva din partea Lui. În momentul în care dă dreptate cuvintelor Sale, pentru ea se deschid izvoarele harului divin. De ce este mare credința ei? Întrucât și‑a învins mândria și, prin strigătul ei de neoprit, ea L‑a cinstit pe Fiul lui Dumnezeu.
Această istorisire cuprinde o importantă învățătură. Păcătoși fiind, noi nu avem drept la ajutorul și la mântuirea lui Dumnezeu. Este numai harul Lui că ne‑a mântuit în ziua pocăinței și că acum ne ajută în toate împrejurările prin care trecem.
M. Billeter