Domnul este aproape GBV

O boală prelungită duce la epuizare. Deseori ea este însoțită de dureri și de nopți nedormite. Această biată femeie era bolnavă de doisprezece ani, ceea ce înseamnă mai mult de o sută de mii de ore a câte șaizeci de minute fiecare. Un astfel de necaz aduce cu sine atât pericolul de a supraestima ajutorul medicilor (așteptând vindecarea prin mâna lor), cât și pe cel de a arunca asupra lor toată vina, în cazul în care nu se vede nicio îmbunătățire. Schimbarea permanentă a medicilor lasă să se întrevadă ceva din speranțele pe care această femeie și le‑a pus în doctori, dar și dezamăgirile pe care le‑a cunoscut în lunga ei perioadă de suferință. La aceasta se adaugă și costurile: toată averea ei fusese cheltuită!

Multor oameni le este rușine să‑și recunoască boala. Aceasta se întâmplă cu precădere în cazul acelora la care boala are efecte neplăcute față de cei din jur. Din această cauză, unora le este teamă să iasă în public.

Acesta pare să fie și motivul pentru care această femeie bolnavă vine pe dinapoi și, într‑un moment în care nu este observată, atinge haina Domnului. Deși Mântuitorul Se află în drum spre casa lui Iair, El nu vrea să ignore această atingere plină de credință. O vindecă pe femeie imediat.

Apoi Se întoarce și vrea să știe cine L‑a atins. Ce întrebare, atâta vreme cât așa de mulți oameni Îl înconjoară și Îl îmbulzesc! Dar ochii Săi caută persoana care, în credință, L‑a atins, și nu face aceasta pentru a o da pe față, ci pentru a stabili o relație personală cu femeia vindecată.

Întrucât știe că a căutat și a găsit vindecare pe ascuns, ea se apropie plină de teamă și tremurând. Dar, în loc să fie mustrată, este lăudată. După ce I‑a mărturisit Mântuitorului tot adevărul, El îi laudă credința înaintea tuturor, îi confirmă vindecarea completă și o asigură că poate să meargă în pace. Cu puterea Sa divină, El o vindecă și, prin cuvintele Sale pline de har, El îi dă pace inimii!

M. Billeter