Domnul este aproape GBV

Fără îndoială că Satan a apăsat asupra duhului Domnului, arătându‑I consecințele ascultării Sale: moartea, ca judecată a lui Dumnezeu asupra omului, și părăsirea de către Dumnezeu pe cruce. El însă – binecuvântat să fie numele Său! – n‑a putut fi întors din drum. Dacă noi suntem puși înaintea suferinței, încercăm cât putem de mult s‑o evităm. Dacă am ști că mâine ne așteaptă un lucru zdrobitor, oare n‑am face tot ce este posibil ca să‑l evităm? Orice ființă omenească ar încerca asta. Domnul însă a văzut tot ceea ce urma să vină asupra Lui, a cântărit totul, a măsurat totul și apoi I‑a zis Tatălui: „Nu cum voiesc Eu, ci cum Tu voiești“.

Îl vedem aici ca fiind Omul desăvârșit de supus. Ce Om minunat! Acest Om este Mântuitorul meu! Acest Om m‑a răscumpărat prin ascultarea Lui până la moarte și prin faptul că a băut acel pahar până la capăt. Cu cât vedem mai bine ce a fost în acel pahar, cu atât Îl adorăm mai mult! A fost paharul judecății, al mâniei, al părăsirii de către Dumnezeu, expresia a tot ceea ce Dumnezeu este împotriva păcatului. Hristos a băut acel pahar în întregime. În grădină însă Îl vedem privind înainte la el și dându‑Se înapoi dinaintea lui; și, fiind în luptă grea, „sudoarea I s‑a făcut ca niște picături mari de sânge, care cădeau la pământ“ (Luca 22.44).

W. T. P. Wolston