Domnul este aproape GBV

Ajutor, sau piedică? (1)

Ochiul nu poate spune mâinii: „Nu am nevoie de tine“; sau, iarăși, capul nu poate spune picioarelor: „Nu am nevoie de voi“.

1 Corinteni 12.21

Este o mare diferență între o adunare strânsă în jurul unui om care are un dar și o adunare strânsă în mod simplu în jurul Domnului Însuși, pe temeiul singurului Trup! Una este să fii adunat datorită unei slujiri din Cuvânt și cu totul alta este să fii adunat pentru slujirea din Cuvânt! Dacă cei credincioși se strâng doar pentru slujire, atunci când slujirea lipsește nu se mai duc nici ei. Dar, când credincioșii sârguincioși și cu o inimă sinceră se strâng pentru Domnul, atunci, în timp ce sunt recunoscători pentru slujirea adevărată, nu sunt dependenți de ea. Nu că ei ar prețui darurile mai puțin, dar ei Îl prețuiesc mai mult pe Dăruitor. Ei sunt recunoscători pentru șuvoaiele de apă, însă depind doar de Izvorul acestor ape.

Întotdeauna vom descoperi că cei care se pot descurca cel mai bine fără slujirea din Cuvânt sunt cei care o prețuiesc cel mai mult atunci când beneficiază de ea. Cu alte cuvinte, ei îi dau slujirii locul cuvenit. Însă cei care acordă o importanță necuvenită darurilor – care întotdeauna se plâng de lipsa lor și care nu se pot bucura de nicio strângere fără ele – sunt întotdeauna o piedică și o sursă de slăbiciune pentru adunare.

Prin urmare, fiecare dintre noi trebuie să‑și pună cu sinceritate întrebarea: Sunt eu un ajutor, sau sunt o piedică? Dacă venim la adunare cu o stare de suflet rece, împietrită și nepăsătoare, dacă venim doar într‑un fel formal, fără judecată de sine, fără a fi exersați spiritual și fără a fi zdrobiți, gata să găsim greșeli, cu un duh de cârtire și judecându‑i pe toți ceilalți, numai pe noi nu, atunci cu siguranță că suntem o piedică serioasă în calea binecuvântării, a zidirii și a fericirii adunării. Cât de trist, cât de umilitor și cât de cumplit este acest lucru! Să veghem cu grijă împotriva lui și să‑l condamnăm întotdeauna!

C. H. Mackintosh