Domnul este aproape GBV

Iosif le salvase viața fraților săi printr‑o mare eliberare (Geneza 45.7); îi pusese în stăpânirea a „ceea ce era cel mai bun“ în țara Egiptului și îi hrănise cu pâine (Geneza 47.12). Timp de șaptesprezece ani, ei avuseseră parte de generozitatea lui Iosif și fuseseră obiectele speciale ale grijii sale pline de dragoste, și totuși – într‑un moment de criză – s‑a dovedit că nu aveau o cunoaștere personală a lui Iosif. Ei cunoșteau câte ceva despre măreția și gloria lui, cunoșteau lucrarea măreață pe care el o împlinise, cunoșteau orice binecuvântare de care se bucuraseră și recunoșteau poziția și lucrarea lui, dar nu aveau o cunoaștere personală a gândului și inimii lui. Era ca și cum ar fi zis: «Știm ce a făcut pentru noi, dar nu știm ce simte pentru noi». Și, necunoscând gândul lui, în momentul crizei iese la iveală că ei nu aveau încredere în el, iar rezultatul a fost că au tras concluzia că el va gândi și va lucra față de ei potrivit cu modul în care ei au gândit și au lucrat față de el. Ei judecă gândurile lui prin gândurile lor, inima lui prin inimile lor și acțiunile lui prin acțiunile lor.

Din nefericire, oare nu suntem și noi, creștinii de astăzi, adesea în aceeași stare ca frații lui Iosif? Cunoaștem câte ceva despre gloria Persoanei lui Hristos și despre eficacitatea lucrării Lui, ne bucurăm de beneficiile care decurg din lucrarea Lui încheiată la cruce și de slujba Lui prezentă din glorie, dar, când intervin mici crize în istoria vieții noastre, dezvăluim cât de puțin Îi cunoaștem inima și, prin urmare, cât de puțină încredere avem în El. Ne lipsește acea cunoaștere de aproape a lui Hristos, singura prin care gândul Său poate fi însușit și prin care putem să‑I spunem nu doar: «Știu ce ai făcut Tu pentru mine», ci și: «Știu ce simți Tu cu privire la mine». Fără o astfel de cunoaștere, în încercare devenim la fel ca frații lui Iosif: foarte tulburați în suflet. Cineva a spus pe bună dreptate: «Nimic nu a contribuit mai mult la actuala confuzie a credincioșilor decât lipsa părtășiei personale cu Domnul! A existat zel remarcabil pentru cunoașterea Scripturilor, însă nu și pentru cunoașterea personală a Domnului».

H. Smith