Domnul este aproape GBV
Domnul i‑a vorbit lui Moise, zicând: „Să faci și un lighean de aramă pentru spălat, și piciorul lui de aramă; și să‑l pui între cortul întâlnirii și altar și să pui apă în el. Și Aaron și fiii lui să‑și spele mâinile și picioarele din el“.
Exod 30.17‑19
Ligheanul de aramă era așezat în curtea cortului întâlnirii, între altar și intrarea în cort. Preoții își spălau mâinile și picioarele cu apa din el, înainte de a‑și începe slujirea: „Când intră în cortul întâlnirii, să se spele cu apă, ca să nu moară; sau când se apropie de altar ca să slujească, să înalțe o jertfă prin foc pentru Domnul“ (Exod 30.20).
Aaron și fiii săi fuseseră deja îmbăiați în ziua consacrării lor (Exod 29.4), aceasta fiind o spălare în întregime, care nu trebuia repetată. Însă spălarea zilnică la ligheanul de aramă era necesară mereu. În viața de zi cu zi, mâinile și picioarele preoților se murdăreau, iar apa din ligheanul de aramă îi curăța în vederea împlinirii îndatoririlor pe care le aveau în ziua respectivă. În următoarea zi era necesar să se spele din nou. Tot așa, Domnul Isus i‑a spus lui Petru că era cu totul curat, însă mai era necesar ca picioarele ucenicului să fie spălate, pentru a se putea bucura de comuniunea cu Domnul (Ioan 13.8‑10).
Instrucțiunile lui Dumnezeu pentru fiecare parte a cortului au fost incredibil de detaliate – dimensiuni, culori, greutăți etc. Totuși, în privința ligheanului de aramă nu există dimensiuni specificate. Cât de mare era? Tot ce putem spune este că era suficient de mare. Acest lucru ne oferă o mare mângâiere. Nu contează cât de murdare erau mâinile și picioarele preoților – exista întotdeauna suficientă apă pentru curățirea lor. Astăzi, fiecare creștin este un preot. Dumnezeu dorește în continuare ca mâinile și picioarele noastre să fie curate, și El ne‑a oferit tot ce avem nevoie pentru aceasta: spălarea cu apă prin Cuvântul lui Dumnezeu.
S. Campbell