Domnul este aproape GBV

Apostolul ne încurajează ca în viața creștină să ne angajăm cu toată inima să refuzăm răul, amintindu‑ne de principiile neschimbătoare ale guvernării morale a lui Dumnezeu. Însăși esența guvernării, fie omenească, fie divină, este de a‑i proteja și binecuvânta pe cei care fac binele și de a‑i pedepsi pe cei care fac răul. Prea adesea însă, guvernarea omenească este atinsă de corupție și de violență, astfel că cel drept are de suferit, iar cel rău scapă nepedepsit. Dar la Dumnezeu totul este desăvârșit; guvernarea Lui se exercită fără a privi la înfățișare, răsplătind fiecăruia, credincios sau necredincios, după faptele lui.

Harul lui Dumnezeu nu pune deoparte guvernarea lui Dumnezeu; nu ieșim de sub influența ei odată ce devenim creștini. Suntem obiecte ale harului, dar rămâne adevărat că vom secera ceea ce semănăm. Nu ne putem folosi de creștinism pentru a acoperi răul.

Creștinismul ne propune o viață de binecuvântare în comuniune cu Dumnezeu. Această viață a fost trăită într‑un mod desăvârșit de Domnul Isus; ea ne este prezentată ca fiind „calea vieții“, o cale care are o bucurie spirituală profundă, căci Domnul Însuși poate spune despre ea: „Frânghiile de măsurat mi‑au căzut în locuri plăcute“ (Psalmul 16.6). Deci, dacă un creștin vrea să trăiască această viață și „să vadă zile bune“, atunci „să‑și păzească limba de rău și buzele de la a rosti viclenie; să se abată de la rău și să facă binele, să caute pacea și s‑o urmărească“. Făcând acestea, va descoperi că, potrivit guvernării lui Dumnezeu, „ochii Domnului sunt peste cei drepți și urechile Lui spre cererile lor“. Totodată, potrivit acelorași principii neschimbătoare ale acestei guvernări, acela care face rău va suferi, pentru că „fața Domnului este împotriva celor care fac rău“.

Pe de altă parte, „cine este acela care vă va face rău, dacă sunteți imitatori ai binelui?“. Chiar și lumea este capabilă să aprecieze un om care își urmează în liniște calea, făcând binele.

H. Smith