Domnul este aproape GBV
Hrana din Canaan (1)
Și fiii lui Israel au așezat tabăra în Ghilgal și au sărbătorit Paștele în ziua a paisprezecea a lunii.
Iosua 5.11
Este important ca, atunci când luptăm, să avem inimile bine hrănite cu Hristos. Dacă mergem împotriva vrăjmașului cu inimi care nu sunt pline de Hristos, nu ne putem aștepta la nimic altceva decât la înfrângere! Să ne hrănim deci cu El, astăzi și mâine și în orice moment, ca să putem fi apți de luptă și gata să dobândim biruințe!
Persoana lui Hristos să fie hrana noastră, nu adevărurile, nici privilegiile, ci El Însuși! Iar Cuvântul ni‑L prezintă ca hrană a noastră în trei aspecte: ca Paște, ca mană și ca grâul vechi al țării.
Paștele ținut în Canaan a fost aceeași sărbătoare cu cea pe care poporul o ținuse în Egipt, însă acestea două diferă foarte mult. În Egipt a fost vorba despre un popor conștient de propria vină, un popor forțat să plece în grabă, pus la adăpost de judecata divină prin intermediul sângelui mielului pascal. Aici este vorba de un popor ajuns în siguranță în Canaan, un popor eliberat de orice urmă de ocară a Egiptului, un popor care trecuse prin moarte și care ședea plin de pace înaintea temeliei binecuvântărilor sale: Hristos jertfit la cruce pentru ei.
Paștele sărbătorit în Canaan corespunde pentru creștini cu sărbătoarea Cinei Domnului. Să remarcăm că această hrană este permanentă – ea nu va înceta în glorie. Numai că acolo ea nu va mai fi aducerea‑aminte de moartea Domnului în timpul absenței Sale și nici nu vom mai avea nevoie de simboluri pentru a ne aminti de ea, fiindcă ochii noștri Îl vor vedea, în mijlocul tronului, pe Mielul Însuși, Centrul noii creații, Obiectul închinării universale!
H. Rossier