Domnul este aproape GBV

Ce moment solemn în istoria lui Moise, să i se prezinte o ofertă ca aceasta! Omul natural ar fi considerat‑o unica șansă! Niciodată n‑a avut vreun om o astfel de posibilitate! Vrăjmașul și inima naturală a lui Moise ar fi putut spune: «Acum e timpul. Ai ocazia de a deveni capul și fondatorul unei națiuni mari și puternice, șansă pe care ți‑a dat‑o Iahve Însuși. Nu tu ai căutat‑o, ci Dumnezeul cel viu ți‑a pus‑o la dispoziție‑o. Ar fi cea mai mare nebunie s‑o refuzi».

Moise însă nu era un om care să caute avantaje pentru sine. El se adăpase din belșug din duhul lui Hristos, pentru a nu mai căuta să fie ceva sau cineva. Nu avea nicio ambiție nesfântă, nicio aspirație egoistă. El dorea doar gloria lui Dumnezeu și binele poporului, iar pentru a împlini aceste scopuri, era gata, prin har, să se pună pe sine «pe altar».

Să privim la răspunsul său minunat! În loc de a accepta imediat propunerea conținută de cuvintele „te voi face o națiune mai mare și mai tare decât ei“, în loc de a apuca această ocazie unică de a‑și mări faima și bogăția personală, el se dă cu totul la o parte și răspunde în modul cel mai altruist.

Aici Moise se poziționează pe cea mai înaltă treaptă. Complet ocupat cu gloria Domnului, el nu poate îndura gândul că strălucirea acestei glorii ar putea fi întinată în ochii națiunilor necircumcise. Chiar dacă ar fi devenit capul și fondatorul unui popor, chiar dacă, peste veacuri, milioane de oameni ar fi privit în urmă la el ca la strămoșul lor, chiar dacă toată această măreție și glorie personală ar fi fost dobândită cu prețul sacrificării chiar și a unei singure raze a gloriei divine, atunci totul trebuia refuzat. Mai bine să fie numele lui Moise șters pentru totdeauna. Așa vorbise el în zilele vițelului de aur, iar acum, în zilele căpeteniei, era gata să vorbească la fel. În fața superstiției și a independenței unui popor necredincios, inima lui Moise suspina doar pentru gloria lui Dumnezeu. Aceasta trebuia păzită cu orice preț.

C. H. Mackintosh