Domnul este aproape GBV

Ce‑au vrut apostolii Petru și Pavel să spună atunci când au predicat, fără niciun fel de rezervă, iertarea păcatelor către cei care‑i ascultau? Au vrut să spună cumva că nimeni nu poate fi sigur că deține iertarea de păcate? Atunci când Pavel, în sinagoga din Antiohia, le‑a spus ascultătorilor săi: „Vă vestim evanghelia“, a vrut să spună că nimeni nu putea fi sigur că are păcatele iertate? Cum putea mesajul său să fie numit „vestea bună“, dacă lăsa sufletele în îndoială și în teamă? Dacă era adevărat că nimeni nu se putea bucura de iertarea deplină de păcate, atunci stilul de predicare apostolic ar fi trebuit să fie cu totul altul. Ne‑am aștepta astfel ca apostolul să fi spus: «Să vă fie cunoscut, fraților, că nimeni nu poate ști, în viața aceasta, dacă păcatele îi sunt iertate sau nu». Vedem oare cuvinte ca acestea în predicarea sau în învățătura apostolică? Nu, ci peste tot apostolii au prezentat, în cea mai deplină și mai clară manieră, iertarea păcatelor ca rezultat necesar al credinței în Mântuitorul răstignit și înviat! Nu există nici cea mai mică urmă în cuvintele apostolilor cu privire la lucrul asupra căruia unii învățători insistă atât de mult astăzi, anume că este periculos ca cineva să creadă că este pe deplin iertat de toate păcatele sale. Oare nu ne putem bucura, pe acest pământ, de siguranța mângâietoare a mântuirii noastre veșnice în Hristos? Oare nu ne putem bizui cu totul pe Cuvântul lui Dumnezeu, sprijinindu‑ne deplin pe jertfa lui Hristos?

Este oare posibil ca singurul efect al evangheliei lui Dumnezeu să fie cel de a lăsa sufletul în îndoială și nedumerire? Hristos a înlăturat păcatul, dar eu nu pot cunoaște acest lucru?! Dumnezeu a vorbit, dar eu nu pot fi sigur?! Dacă aceasta înseamnă evanghelie, atunci ne putem lua rămas‑bun de la pacea și bucuria pe care le aduce credința.

C. H. Mackintosh