Domnul este aproape GBV

În țările din Orient se obișnuia să se ascundă obiectele de preț, cum ar fi bijuteriile sau pietrele prețioase, atunci când apăreau situații periculoase. Se spune că oamenii bogați își împărțeau averile în trei părți: o parte era folosită pentru comerț, o a doua parte consta din pietre prețioase, ușor de transportat în cazul unei refugieri obligatorii, iar o a treia parte era îngropată într‑un loc sigur. Câteodată, proprietarul murea în timpul refugierii și nimeni nu știa unde era ascunsă comoara.

Dar nu numai în țările din Orient s‑a procedat astfel. Eu însumi îmi aduc bine aminte cum părinții mei, spre sfârșitul celui de‑Al Doilea Război Mondial, înainte de intrarea armatelor rusești în localitatea noastră, și‑au ascuns în pământ, în grădină, puținele lucruri personale și documentele. De asemenea, îmi aduc aminte că ofițerii ruși au căutat înfigând sabia din loc în loc în pământ, ca să găsească bunurile ascunse acolo, și n‑au găsit nimic. Cât de mult I‑am mulțumit Domnului pentru ocrotirea Sa!

Aceasta este situația de la care pleacă Domnul Isus în această parabolă din Matei 13.44. Să observăm însă ceea ce spune și ceea ce nu spune El aici. Domnul nu spune nimic despre cel care a ascuns comoara și nici despre motivul pentru care a făcut aceasta. Nu ni se spune nici când a fost îngropată comoara, nici cât timp a stat ea în pământ. Nu citim nici că omul ar fi căutat comoara. Totuși, în această parabolă scurtă, care este formată din doar 30 de cuvinte în grecește, apar cuvinte importante, la care este bine să cugetăm: comoară, ascundere, un om, ogor, găsire, ascundere din nou, bucurie, plecare, vindere, posesiune, cumpărare, ogor. Aceste cuvinte‑cheie ne ajută în înțelegerea parabolei.

C. Briem