Domnul este aproape GBV

„Ca niște aleși ai lui Dumnezeu, sfinți și preaiubiți“, acestea sunt titlurile date creștinilor îndemnați să îmbrace caracterul lui Hristos. Observăm mai întâi care era, în eternitatea trecută, gândul lui Dumnezeu cu privire la noi – „aleși ai lui Dumnezeu“; apoi înțelegem legătura dintre punerea noastră deoparte și caracterul care se potrivește naturii lui Dumnezeu și pe care ni l‑a dat, prin har, ca urmare a alegerii noastre – „sfinți“; da, suntem vase curățite pentru slujba Lui și, în această calitate, obiecte ale desfătării lui Dumnezeu – „preaiubiții“ Săi. Ce motive puternice avem pentru a îmbrăca toate aceste trăsături care urmează a fi enumerate și care constituie ansamblul vieții și umblării noului om pe pământ, spre gloria lui Dumnezeu și a lui Hristos! Cineva spunea: «Priviți la ce înălțime se situează apostolul și cu câtă dragoste tandră ne îndeamnă el; în loc să ne limiteze prin legi și porunci, ne atrage prin amintirea harului lui Dumnezeu, necesar pentru a obține roadele credinței și pentru a aduce aceste roade cu bucurie și fără constrângeri».

Creștinii trebuie să se îmbrace „cu o inimă plină de îndurare“. Îndurarea este compasiunea pe care inima o resimte față de cei slabi, față de cei care suferă, față de cei nefericiți și chiar față de cei vinovați. „Inima plină de îndurare“ este un termen care punctează foarte apăsat faptul că trebuie să fim îndurători nu doar în anumite ocazii, ci, îmbrăcați cu această virtute, să posedăm îndurarea în adâncul inimii. Ca unii care am avut mare nevoie de îndurarea divină și care în continuare avem mereu nevoie de ea, să o lăsăm și noi să emane spre alții din profunzimile tainice ale ființei noastre! Îndurarea își are izvorul în adâncul inimii Domnului nostru. Aceasta L‑a caracterizat pe scumpul nostru Mântuitor pe tot parcursul călătoriei Sale pe pământ, când Se îndrepta, plin de dragoste, spre toți cei care sufereau, fie în trupul lor, fie în sufletul lor, din cauza păcatului. Și de câte ori nu Îl vedem „făcându‑I‑se milă“ de oameni (Matei 9.36; 14.14; Marcu 6.34; 8.2)! Prin urmare, și noi trebuie să purtăm caracterul vieții pe care am primit‑o de la El și să avem, ca și El, o inimă plină de îndurare.

H. Rossier