Domnul este aproape GBV

Ce ar putea face un copil al lui Dumnezeu care dorește să fie credincios Domnului său în aceste „zile din urmă“? Să încerce să remedieze situația? Răspunsul lui Dumnezeu este scurt, dar solemn: „Oricine rostește Numele Domnului să se depărteze de nedreptate“ (2 Timotei 2.19)! Iar dacă El ne arată în Cuvântul Său cât de rău este întregul sistem în ochii Săi, atunci martorul credincios are un singur lucru de făcut: să părăsească acel sistem.

Dumnezeu nu „reformează“ niciodată ceva care a falimentat de la scopul pe care El i‑l dăduse. Așa cum odinioară Domnul Isus i‑a condus pe ucenicii Săi afară din mijlocul sistemului iudaic apostat, afară din „staulul oilor“, și a devenit El Însuși „Ușa“ (Ioan 10.37), tot așa, astăzi, El îi conduce pe ai Săi „afară din tabără“ (Evrei 13.11‑14). Noi nu putem și nu trebuie să părăsim creștinătatea ca atare, pentru că, în felul acesta, ar trebui să devenim păgâni, iudei sau musulmani. Dar suntem chemați să ieșim la El, afară din tabără, și să purtăm ocara Lui. Odinioară, tabăra era sistemul religios iudaic; astăzi, prin tabără înțelegem sistemele religioase ale creștinătății. Desigur, nu putem spune că în aceste sisteme nu sunt credincioși adevărați; dar acești copii ai lui Dumnezeu nu sunt rezultatul acestor sisteme și nici nu sunt reprezentativi pentru acestea. Aceste sisteme sunt moarte, iar Dumnezeu dorește ca ai Săi să le părăsească.

Hristos a suferit „dincolo de poartă“. Acum însă, El locuiește în interiorul locașului sfânt (Evrei 6.20; 8.1). Iar Cuvântul lui Dumnezeu ne spune că aceasta este acum și partea noastră. Noi avem acces în locașul sfânt; prin credință, putem sta acolo unde este Hristos (Evrei 10.19; 4.16). Ce drept incomensurabil avem! Dar suntem noi gata să ocupăm și cealaltă latură a poziției lui Hristos, anume cea în afara taberei, și să purtăm ocara Lui? El nu Se găsește în tabără. Dacă ieșim din aceste sisteme omenești, atunci nu pășim în gol, ci mergem afară, la El. Despărțirea de rău Îl are ca țintă pe Domnul!

C. Briem