Domnul este aproape GBV
Și‑i voi duce pe orbi pe o cale pe care ei n‑o cunosc; îi voi călăuzi pe cărări pe care nu le cunosc, voi face întunericul lumină înaintea lor și voi îndrepta locurile strâmbe. Aceste lucruri le voi face și nu‑i voi părăsi.
Isaia 42.16
Traversăm uneori perioade când lucrările lui Dumnezeu cu cei ai Săi stârnesc nedumerire, când prezentul induce spaimă, iar viitorul pare încărcat de dificultăți. În astfel de momente, comportarea noastră este ca cea a unui orb care se poticnește la miezul zilei și care încearcă să‑și croiască drum prin labirint.
Ne luptăm cu îndatoririle pe care le avem, iar soarta noastră pare să fie dependentă de o alegere imediată. Ne temem că, optând pentru una din multele variante, vreun gând carnal, vreo dorință egoistă sau vreo motivație nepotrivită vor influența decizia noastră și, în consecință, ne angajăm pe un drum pe care Dumnezeu nu ne vrea.
Dacă ne aflăm într‑o astfel de situație, să ne încurajăm, căci Dumnezeu Se gândește la noi! El Se va îngriji să ofere călăuzire și izbăvire tuturor celor care se încred în El – poate nu în felul în care noi ne așteptăm sau am dori, însă cu siguranță în felul care este cel mai bun pentru noi. Să ne sprijinim pe Dumnezeu, așa cum Israel s‑a lăsat condus în pustie de stâlpul de nor! La fel cum a făcut cu Israel, El ne va conduce și pe noi, chiar dacă drumul trece prin mare, pe uscat sau prin albia râului (Psalmul 66.6).
Să contăm pe promisiunea făcută de Domnul în versetul citat din Isaia 42 și să nu ne sprijinim pe călăuzirea omenească! Să fim ca David, care a spus: „M‑am încrezut în Domnul“ (Psalmul 11.1)! Apoi, încredințând situația noastră în mâinile Lui, să o lăsăm acolo! Să ne reamintim de binecuvântările pe care le avem și să privim în urmă la ocaziile în care Dumnezeu a intervenit în favoarea noastră, ca să ne izbăvească! Toate acestea să formeze temelia unei și mai mari încrederi a noastre, pentru viitor!
J. R. MacDuff