Domnul este aproape GBV

Dar eu sunt vierme, și nu om: ocara oamenilor și disprețuitul poporului. Toți cei care mă văd își bat joc de mine.

Psalmul 22.6,7

Acestea sunt cuvintele uimitoare din inima binecuvântatului Fiu al lui Dumnezeu, atunci când atârna pe cruce, părăsit de Dumnezeu. Viermele este imaginea celei mai profunde umilințe. Orice fiu al lui Adam ar putea rosti pe drept aceste cuvinte cu privire la sine, fiindcă păcatul a pătat demnitatea umanității; cu toții merităm să fim umiliți în țărână. Aceste cuvinte însă au aparținut Celui care este Fiul lui Dumnezeu, Cel unic și lipsit de păcat.

Psalmul Îl prezintă ca Jertfa pentru păcat, ca Cel jertfit de bunăvoie pentru a purta judecata cuvenită păcatului, ca Cel luând poziția de vinovat și purtând singur această povară cumplită. Psalmul 22 face referire în mod particular la acel vierme din care se obținea culoarea stacojie, folosită la materialele pentru cortul întâlnirii. Aceasta ar fi într‑adevăr o aplicație potrivită pentru jertfa Domnului Isus. Nimeni n‑a luat vreodată un loc atât de umil, așa cum a făcut‑o Cel care este vrednic de cel mai înalt loc în univers.

Când medităm la această jertfă măreață, inimile noastre se umplu de respect și de cea mai adâncă admirație. Totuși, în momentele în care El Se jertfea astfel, era disprețuit, hulit și tratat cu cea mai mare cruzime. Câtă batjocură a venit asupra Celui care, în tăcere, a îndurat violență, insulte și scuipări, ca o oaie mută înaintea celor ce o tund!

Oamenii L‑au tratat într‑un fel absolut rușinos pe Mântuitorul, iar acest lucru vorbește inimilor tuturor celor răscumpărați, conducându‑le în adorare, acum și pentru eternitate: „Fie Numele Domnului binecuvântat, de acum și pentru totdeauna!“ (Psalmul 113.2).

L. M. Grant