Domnul este aproape GBV
Preaiubiților, pe când îmi dădeam toată silința să vă scriu despre mântuirea noastră comună, am fost nevoit să vă scriu ca să vă îndemn să luptați pentru credința dată sfinților o dată pentru totdeauna.
Iuda 3
Iuda ne îndeamnă în epistola sa, prin Duhul Sfânt, să luptăm pentru credință. Câteodată, acest verset este folosit pentru a‑i chema pe creștini la o cunoaștere mai profundă a adevărurilor pe care le‑au crezut și a motivațiilor de a persevera. Însă, deși acest lucru este nespus de important, mesajul lui Iuda are în vedere nu atât cunoașterea, cât mai ales evlavia. Unii impostori se infiltraseră în rândul creștinilor, folosind harul lui Dumnezeu ca pe o permisiune a oricărui stil de viață (Iuda 4). Sunt expuse șase trăsături ale acestor oameni, din care învățăm care era caracterul lor, ceea ce, pentru noi, constituie o atenționare:
În primul rând, acești visători refuzau să recunoască autoritățile (versetele 8 și 9). În al doilea rând, ei se lăsau pradă corupției, făcând tot ceea ce trupurile lor le cereau să facă, precum animalele fără minte (versetele 10 și 11). În al treilea rând, ei pătau curăția părtășiei creștine (versetele 12 și 13). În al patrulea rând, acești oameni nelegiuiți aveau o purtare întru totul dictată de nelegiuirea lor (versetele 14 și 15). În al cincilea rând, ei îi lingușeau pe toți cei de la care puteau obține avantaje (versetele 16 și 18). În al șaselea rând, ei erau oameni naturali, animați de pofte și de impulsuri naturale (versetul 19).
Trebuie să fim veghetori și să‑i detectăm pe astfel de impostori și să deslușim falsa lor spiritualitate. Orice purtare similară, chiar și în cazul credincioșilor adevărați, trebuie să fie semnalată și judecată cu asprime. Cei care refuză să se supună fraților lor, care nu aduc nicio binecuvântare prin slujba pe care o fac, care creează grupuri în jurul lor sau care trăiesc potrivit dorințelor lor trebuie corectați înainte de a‑i afecta și întina și pe alții.
Deși folosește astfel de cuvinte aspre, Iuda dă totuși câteva îndemnuri încurajatoare pentru cei credincioși. Mai întâi, prin chiar faptul că am fost avertizați cu privire la acești oameni care produc tulburare, ni se arată că nu trebuie să fim clătinați (versetul 17). Apoi suntem îndemnați să ne zidim pe credința noastră preasfântă, să ne păstrăm în dragostea lui Dumnezeu și să așteptăm îndurarea Domnului nostru Isus Hristos (versetele 20 și 21). Ca unii care în mod repetat suntem numiți „preaiubiți“, să trăim în această atmosferă a dragostei divine luptând pentru credință!
S. Campbell