Domnul este aproape GBV

Omul al doilea a venit aici, pe pământ, iar acest fapt măreț, în timp ce prezintă harul minunat al lui Dumnezeu față de omul dintâi, demonstrează în modul cel mai clar și de netăgăduit că omul dintâi a fost în întregime înlăturat. Dacă omul dintâi ar fi fost fără cusur, n-ar mai fi fost necesar un al doilea Om. Dacă ar fi existat vreo rază de speranță cu privire la primul Adam, n-ar mai fi fost nevoie de ultimul Adam.

Dumnezeu însă L-a trimis pe Fiul Său în această lume. El a fost „Sămânța femeii“. Să cugetăm adânc la acest lucru! Isus Hristos n-a făcut parte din spița căzută a lui Adam. El a fost descendent din David și din Avraam, așa cum citim în Matei 1.1. Mai mult, genealogia Lui este dusă până la Avraam de către Luca. Dar tot Luca ne prezintă mesajul îngerului cu privire la taina zămislirii Sale: „Duhul Sfânt va veni peste tine și puterea Celui Preaînalt te va umbri, de aceea și Sfântul care Se va naște Se va chema Fiu al lui Dumnezeu“ (Luca 1.35).

Vedem deci un Om adevărat, însă lipsit de orice urmă de păcat și în întregime nesupus morții. El a fost născut din femeie, dintr-o fecioară, fiind astfel Om în orice privință, așa cum noi suntem, însă lipsit de păcat și cu totul liber de orice asociere care ar fi oferit păcatului sau morții un drept asupra Lui. Dacă binecuvântatul nostru Domn ar fi făcut parte, în ce privește natura Sa umană, din spița de neam a lui Adam, n-ar mai fi putut fi numit al doilea Om, de vreme ce s-ar fi tras din primul om, ca oricare altul. Mai mult, ar fi fost supus morții, ceea ce reprezintă o blasfemie la adresa Lui.

Nu, ci – binecuvântat să fie numele Său pentru totdeauna! – El a fost curat, sfânt și fără pată. A fost unic. A fost singurul om pur și neatins de păcat, care a umblat vreodată pe acest pământ. A venit în această lume de păcat și de moarte pentru a-Și da viața, El Însuși fiind lipsit de păcat. În El era viața, și nicăieri în altă parte.

C. H. Mackintosh