Domnul este aproape GBV

Începem această meditație aducându-ne aminte de cuvintele lui Ioan Botezătorul: „El trebuie să crească, iar eu să mă micșorez“ (Ioan 3.30). Pe măsură ce Îl apreciem mai mult pe Domnul Isus, contemplând gloria Persoanei Sale, gândurile înalte cu privire la noi înșine vor dispărea treptat.

Cuvântul lui Dumnezeu este nu numai o lumină pentru cărarea noastră, ci și o revelație a lui Dumnezeu Însuși. El S-a revelat prin Fiul Său, iar Fiul, care este întotdeauna în sânul Tatălui, L-a făcut cunoscut. Plăcerea Tatălui și bucuria inimii Lui își au centrul în Fiul Său. Mai mult, El Își găsește plăcerea să împărtășească gândurile Sale cu cei pe care i-a chemat la Sine, pentru ca și ei să aibă parte de bucuria Lui.

Acest lucru ne aduce aminte de istoria lui Iosif, care a fost iubit de tatăl său, acesta fiind motivul pentru care frații lui l-au urât. Ei știau bine că Iosif era preferatul tatălui lor, de aceea îl invidiau și îl urau. În Ioan 15.25 citim că Domnul a spus despre Sine: „M-au urât fără temei“. Totuși, în această scenă întunecată, dominată de păcat, în lumea pe care El o crease și ai cărei locuitori nu-L cunoșteau, El L-a glorificat pe Dumnezeu, Tatăl Său. Nu trebuie deci să ne mirăm că „Tatăl Îl iubește pe Fiul“. Cât de frumoase și de mișcătoare sunt aceste cuvinte! Ce preocupare binecuvântată pentru inimile noastre!

Prin urmare, atunci când suntem adunați pentru a ne aduce aminte de El, Duhul Sfânt Își găsește plăcerea în a ne prezenta Persoana și lucrarea Domnului Isus. Deși acestea sunt lucruri care depășesc cu mult înțelegerea noastră, putem împărtăși totuși aceleași gânduri pe care Tatăl le are cu privire la Fiul Său și ne putem pleca în adorare înaintea Lui.

J. Redekop