Domnul este aproape GBV

După ce a primit instrucțiuni clare de la stăpânul său în versetele 1-9, slujitorul lui Avraam pornește în călătorie pentru a-și împlini misiunea. Să notăm trei lucruri prezentate în versetele 10-12.

Primul lucru: el pornește la drum având cu sine resursele bogate ale stăpânului său. Toată averea lui Avraam îi stătea la dispoziție pentru întâmpinarea oricărei nevoi: avea cu el cămile și slujitori, podoabe și lucruri prețioase. Tot ceea ce era necesar pentru împlinirea misiunii sale îi stătea la dispoziție. Nu avea nevoie să caute vreun ajutor în altă parte. Lecția pe care trebuie să o învățăm de aici este evidentă. Bogățiile nepătrunse ale lui Hristos ne stau toate la dispoziție. Slujitorul lui Avraam era conștient de atotsuficiența bunurilor stăpânului său. Când Domnul Isus Și-a trimis ucenicii, le-a promis că avea să fie cu ei până la sfârșit (Matei 28.19,20). Această încredere trebuie să o avem și noi.

Al doilea lucru: de îndată ce a ajuns în Mesopotamia, înainte de a-i vorbi oricui altcuiva, slujitorul I-a vorbit Domnului, aducându-și aminte de promisiunea făcută lui Avraam cu privire la ajutorul divin.

Al treilea lucru: dorința lui de a-și împlini misiunea nu a fost motivată de dorințe egoiste. Întotdeauna există pericolul să dorim să avem succes în lucrarea pentru Domnul, ca să fim lăudați sau priviți ca oameni spirituali. Prin urmare, este nevoie să veghem, ca să nu ne pierdem răsplata. Hristos ne-a atenționat cu privire la dorința de a căpăta laudă din partea oamenilor, fiindcă El cunoaște tendințele firii noastre. Rugăciunea slujitorului lui Avraam a fost scurtă, însă a venit direct din inimă și a demonstrat ceea ce era în acea inimă: „Te rog, dă-mi reușită astăzi și arată îndurare stăpânului meu, Avraam!“.

A. M. Behnam