Domnul este aproape GBV

Cine ar fi putut bea până când Stânca avea să fie lovită? Israel ar fi putut privi la acea stâncă și ar fi murit de sete privind-o, căci, dacă n-ar fi fost lovită de toiagul lui Dumnezeu, n-ar fi țâșnit din ea apa înviorătoare. Acest lucru este foarte clar. Domnul Isus Hristos este centrul și temelia tuturor planurilor de dragoste și de îndurare ale lui Dumnezeu. Prin El trebuie să curgă toate binecuvântările către om. Șuvoaiele de har au fost stabilite să țâșnească din „Mielul lui Dumnezeu“; însă, pentru aceasta, era necesar ca Mielul să fie înjunghiat – ca lucrarea de la cruce să fie un fapt împlinit – pentru ca aceste binecuvântări să poată fi ale noastre. Doar atunci când Stânca veacurilor a fost lovită de mâna lui Iahve au putut fi deschise zăgazurile dragostei eterne, iar păcătoșii au putut fi invitați, prin mărturia Duhului Sfânt, să bea din belșug și fără plată. „Darul Duhului Sfânt“ este rezultatul lucrării Fiului, împlinite la cruce. „Promisiunea Tatălui“ nu putea fi împlinită până când Hristos n-avea să-Și ia locul la dreapta Măririi în ceruri, după ce a împlinit dreptatea perfectă, a răspuns tuturor cerințelor sfințeniei, a preamărit legea și făcut-o onorabilă, a purtat mânia neamestecată a lui Dumnezeu împotriva păcatului, a nimicit puterea morții și a deposedat mormântul de biruința lui. După ce a împlinit toate acestea, „suindu-Se în înălțime, a robit robia și a dat daruri oamenilor. Iar acest «S-a suit», ce este decât că a și coborât în părțile mai de jos ale pământului? Cel care a coborât este Același care S-a și suit mai presus de toate cerurile, ca să umple totul“ (Efeseni 4.8-10).

Aceasta este adevărata temelie a păcii Adunării, a binecuvântării și a gloriei ei, pentru veșnicie. Până când stânca nu a fost lovită, apa nu putea curge, iar omul nu putea face nimic. Care mână omenească ar fi putut scoate apă dintr-o stâncă de cremene? La fel, putem întreba, ce dreptate omenească ar fi putut deschide zăgazurile dragostei divine? Acesta este modul real de a testa competența omului. El nu poate, prin faptele, prin cuvintele sau prin simțămintele sale, să pregătească o temelie pentru misiunea Duhului Sfânt. Orice ar face sau ar fi el, nu poate realiza un astfel de lucru. Însă Îi mulțumim lui Dumnezeu că lucrul a fost realizat – Hristos a sfârșit lucrarea; adevărata Stâncă a fost lovită, iar torentul înviorător a țâșnit, așa încât sufletele însetate să poată bea.

C. H. Mackintosh