Domnul este aproape GBV

Acest capitol arată contrastul dintre efectele vechiului și noului legământ: „Litera omoară, dar Duhul dă viață“ (versetul 6). Totuși, când Moise a primit litera legii pe muntele Sinai, el a experimentat efectul minunat al prezenței sale înaintea lui Dumnezeu: fața lui a strălucit (versetul 7; Exod 34.30).

Apostolul folosește acea întâmplare pentru a ilustra efectul slujbei harului – al principiului noului legământ – asupra noastră astăzi. Dumnezeu va încheia noul legământ cu Israel și cu Iuda, în viitor (Ieremia 31.31), însă cei care cred astăzi în Domnul Isus experimentează deja harul îmbelșugat care se află în El (Ioan 1.16).

Fața lui Moise a strălucit într-un mod fizic și pentru un timp, iar el a trebuit să-și pună un văl pe față pentru a le putea vorbi israeliților, din cauză că aceștia s-au temut la vederea strălucirii feței lui (Exod 34.33). În contrast cu gloria legii, glorie care este trecătoare, gloria harului este de natură interioară, fiind deopotrivă atractivă și de o intensitate crescândă.

Pavel explică aceasta în versetul 18. Pe măsură ce ne preocupăm cu Domnul Isus aflat în glorie, suntem transformați într-un fel spiritual și devenim tot mai mult asemenea Lui, „din glorie în glorie“. El este Obiectul minunat al inimilor noastre, în timp ce Duhul Sfânt, care locuiește în noi, este puterea care lucrează această schimbare, făcându-ne asemenea Domnului.

Pavel folosește expresia „noi toți“, fiindcă acesta este creștinismul normal. Într-o zi viitoare vom fi ca El în orice privință, „fiindcă Îl vom vedea așa cum este“ (1 Ioan 3.2), însă ne putem bucura de acest lucru încă de pe acum, în mod anticipativ, prin comuniunea cu El. Pe fața Domnului Isus nu este niciun văl, așa cum a fost pe fața lui Moise. Să-I privim deci fața glorioasă și să ne lăsăm transformați după chipul Lui!

S. Attwood