Domnul este aproape GBV

S-au strecurat anumiți oameni, care demult sunt scriși, dinainte, pentru această judecată, neevlavioși, schimbând harul Dumnezeului nostru în destrăbălare și tăgăduindu-L pe singurul nostru Stăpân și Domn, Isus Hristos.

Iuda 4

În zilele din urmă, mărturia creștină primește tot mai mult un caracter personal. Aceasta nu înseamnă că fiecare credincios trebuie să stea singur. Va exista o mărturie comună până va veni Domnul: Filadelfia rămâne până la răpirea Adunării, dar trebuie să menționăm că Filadelfia nu cuprinde întreaga creștinătate de nume. Ea constituie numai o parte mică din aceasta. Afară sunt Tiatira, Sardes și Laodiceea. Nu Filadelfia este semnul caracteristic al creștinătății, nici măcar al părții care se află în afara Tiatirei și a Sardesului. Rămâne totuși o mărturie comună. Chiar și epistola lui Iuda dovedește acest lucru. Aici s-au strecurat oameni în mijlocul credincioșilor adevărați. De aici putem deduce că există o umblare împreună a credincioșilor adevărați. Deși merg împreună și formează astfel o mărturie, esențială rămâne o mărturie personală. Și în Filadelfia se adresează fiecăruia în parte: „Cine are urechi să audă!“. La fel se vorbește la singular despre „învingător“!

Mărturia personală nu trebuie să fie mai slabă în timpul decăderii decât într-o perioadă înfloritoare. Noi personal am primit aceleași binecuvântări ca și credincioșii de după moartea apostolilor. Avem un Domn în cer care este obiectul inimilor noastre. Avem Cuvântul lui Dumnezeu care ne învață cum să acționăm în toate împrejurările. Da, noi avem Cuvântul lui Dumnezeu complet și el ne este mai accesibil acum decât în vremea dinaintea descoperirii tiparului, când existau doar copii ale diverselor cărți ale Bibliei. Dumnezeu Duhul Sfânt locuiește în noi ca și în fiecare credincios de la început (Efeseni 1.13) și El vrea să ne călăuzească pe fiecare în tot adevărul (Ioan 16.13). Puterea Sa este tot așa de nemărginită ca și în zilele de atunci ca să ne mențină ca mărturie, dacă nu permitem să existe în inima și în viața noastră piedici.

H. L. Heijkoop