Domnul este aproape GBV
Dar orice disciplinare, pentru acum, nu pare a fi de bucurie, ci de întristare; dar după aceea le dă celor deprinși prin ea rodul dătător de pace al dreptății.
Evrei 12.11
În Evrei 12 ni se arată că putem întâmpina o încercare cu trei atitudini diferite de inimă:
• Este posibil să o apreciem ca fiind minoră. Dacă, de exemplu, ne îmbolnăvim, spunem cu ușurătate că orice om se îmbolnăvește cândva, că de acum suntem mai în vârstă, nu mai avem 20 de ani.
• Este posibil să obosim în încercare. Atunci spunem că nu vom mai ieși niciodată din întuneric și acceptăm, în credință, situația grea.
• Atitudinea corectă este însă aceasta, de a fi maturizați în încercare înaintea Domnului. Atunci ea aduce rodul dătător de pace al dreptății.
Mulți întreabă: «De ce [din ce cauză] primim încercări?». Însă mai degrabă ar trebui să ne întrebăm: «Pentru ce [cu ce scop] primim încercări?». Dumnezeu urmărește întotdeauna un scop dincolo de o încercare. Întrebarea «de ce?» poate rezulta fie dintr-o împotrivire lăuntrică, fie dintr-o preocupare sinceră a inimii. Când este deci încercat un credincios, este posibil ca din adâncul sufletului său să se ridice acest «de ce?». Și chiar dacă Dumnezeu nu răspunde întotdeauna la această întrebare, El ne-a arătat în Cuvântul Său că există diverse motive pentru o încercare.
Dumnezeu poate să trimită o încercare ca pedeapsă temporară, dacă cel credincios nu ascultă de El. Așa a fost în cazul lui Moise.
Alteori, un credincios este încercat pentru că Dumnezeu vrea să facă o corecție (o corectare) în viața lui. Acest lucru reiese clar din exemplul lui Iov.
Există, de asemenea, încercări trimise de Dumnezeu ca prevenție, pentru ca cei credincioși să rămână în dependență de Domnul, așa cum ne arată exemplul lui Pavel.
În sfârșit, tot printr-o încercare, Dumnezeu dorește să facă vizibilă credința și rezistența acesteia. Așa a fost la Avraam, când Dumnezeu i-a dat misiunea de a-l jertfi pe singurul său fiu.
M. Billeter