Domnul este aproape GBV
Carul nou (2)
Și au purtat chivotul lui Dumnezeu pe un car nou din casa lui Abinadab. Și Uza și Ahio conduceau carul […] Și, când au ajuns la aria lui Chidon, Uza a întins mâna ca să apuce chivotul, pentru că boii se poticniseră. Și mânia Domnului s-a aprins împotriva lui Uza și l-a lovit, pentru că își întinsese mâna spre chivot; și a murit acolo înaintea lui Dumnezeu.
1 Cronici 13.7,9,10
Chivotul ar fi trebuit să fie purtat de leviți (Numeri 4.15). David a aflat acest lucru mai târziu, însă aici David încă nu-l știa. Nu mă îndoiesc că Scriptura relatează acest eveniment pentru învățătura noastră – chiar și cineva sincer, cu interesele lui Dumnezeu pe inimă, poate greși în timp ce caută să-L slujească pe Dumnezeu, dacă nu manifestă supunere deplină față de Cuvânt.
„Uza și Ahio conduceau carul.“ La un moment dat, boii s-au poticnit, iar Uza a crezut că poate da o mână de ajutor chivotului lui Dumnezeu. Realitatea însă este că Dumnezeu putea avea grijă de chivotul Său, de aceea, îndată ce Uza încearcă să sprijine chivotul, mâna Domnului se și arată. Putem fi siguri că lucrurile care au caracterul acestui car nou, lucruri în relație cu Adunarea sau cu evanghelia lui Hristos, nu pot fi deloc pe placul lui Dumnezeu. Ce înțelegem prin carul cel nou? Orice lucru, fie în ce privește închinarea, fie în ce privește slujirea, care nu se potrivește deplin cu modelul lăsat în Scriptură, ci este după un model omenesc, neavând deci nicio autoritate asupra conștiinței unui copil al lui Dumnezeu ascultător.
Moartea lui Uza l-a făcut pe David să vadă felul greșit în care acționase. La început, el L-a judecat pe Dumnezeu, însă după aceea s-a judecat pe sine însuși. „Chivotul lui Dumnezeu a rămas trei luni cu familia lui Obed-Edom, în casa lui. Și Domnul a binecuvântat casa lui Obed-Edom și tot ce era al lui“ (1 Cronici 13.14). Acele trei luni au adus o mare binecuvântare casei lui Obed-Edom, iar în acest timp David a putut cerceta felul cum trebuia transportat chivotul, ceea ce l-a făcut și pe el să fie binecuvântat din plin, după cum vom vedea.
W. T. P. Wolston