Domnul este aproape GBV

Apostolul le adresează colosenilor un cuvânt deosebit de serios, spunându-le: „Dacă, într-adevăr, rămâneți în credință, întemeiați și tari și fără să vă lăsați abătuți [sau duși departe] de la speranța evangheliei pe care ați auzit-o“. Pentru a rămâne și a fi tare, trebuie să fii întemeiat, înrădăcinat. Un copac fără rădăcini va fi foarte curând doborât de vânt; o casă fără temelie nu va rezista multă vreme.

Așadar, colosenii trebuiau să fie întemeiați, fermi cu privire la adevărurile prezentate credinței lor și, în mod deosebit, cu privire la marele adevăr referitor la Persoana și la lucrarea lui Hristos, pe care se bazează speranța prezentată de evanghelie și care este obiectul acestei evanghelii. Colosenii îl auziseră și trebuiau să-l rețină. Acest lucru ni se aplică și nouă, în aceste vremuri dificile, în care circulă atâtea învățături stricate.

Dar, vorbind de evanghelia pe care colosenii o auziseră, gândul apostolului se duce spre vasta sferă în care se exercită puterea evangheliei și spre misiunea glorioasă care-i fusese încredințată în această privință. Așa cum am văzut deja (versetul 6), sfera evangheliei harului adusă de Hristos depășea iudaismul. Iudeii ar fi închis-o bucuroși în aceste limite înguste și aceasta era una dintre cauzele împotrivirii lor față de Pavel și chiar față de Domnul Isus (Luca 4). Dar harul și adevărul aduse de Fiul lui Dumnezeu erau pentru toți, iar predicarea acestora răsuna peste tot sub cer – „oricărei făpturi“. Această evanghelie universală – pentru toți – era cea al cărei slujitor devenise Pavel, apostolul națiunilor (vedeți 1 Timotei 2.4-7). El era instrumentul binecuvântat de care Se folosea Dumnezeu, „un vas ales ca să poarte Numele Meu înaintea națiunilor și a împăraților și a fiilor lui Israel“ (Fapte 9.15).

H. Rossier