Domnul este aproape GBV
Prin aceasta am cunoscut dragostea, pentru că El Și-a dat viața pentru noi; și noi suntem datori să ne dăm viața pentru frați. Dar cine are bunurile lumii și îl vede pe fratele său având nevoie și își închide inima față de el, cum rămâne în el dragostea lui Dumnezeu? Copilașilor, să nu iubim cu cuvântul, nici cu limba, ci cu fapta și cu adevărul.
1 Ioan 3.16-18
Într-una din vizitele în America latină, am întâlnit un soț și o soție, care, împreună cu fiul lor, Îi slujeau Domnului în spitale. Ei distribuiau literatură în toate saloanele, chiar și în cele în care erau tratați pacienți cu Covid-19. Beneficiau astfel de un câmp de lucru imens, cu multe oportunități de a sluji nevoilor spirituale și fizice ale celor care, în mod literal, își trăiau ultimele clipe. Când unii dintre aceștia mureau, cei trei credincioși ajutau la transportul cadavrelor lor. Au putut astfel să vestească evanghelia multor oameni aflați pe moarte, ca și personalului medical, care le admira slujirea. Domnul însă a îngăduit ca fiul lor, un tânăr de doar douăzeci și ceva de ani, care dădea o mărturie strălucită, să fie luat acasă la El. Părinții săi au continuat să-L slujească pe Domnul, ostenindu-se pentru binele celor credincioși și al celor necredincioși.
Cât de puțin înțelegem și practicăm faptul de a ne da viața pentru frați! Citim adesea Filipeni 2.5-11, pasaj care Îl prezintă pe Domnul ca Exemplu perfect pentru noi, însă uneori trecem cu ușurință peste versetele de dinainte: „Nimic să nu fie din duh de partidă sau glorie deșartă, ci, în smerenie, unul considerându-l pe altul mai presus de sine însuși, nu privind fiecare la ale lui, ci fiecare și la cele ale altora“ (versetele 3 și 4).
Practicăm noi aceste lucruri în căminul nostru și în adunarea noastră, supunându-ne, dând cinste celorlalți și socotindu-i mai presus de noi înșine? Cunoaștem multe versete pe de rost, dar le cunoaștem noi și în inima noastră? Să iubim deci cu fapta și cu adevărul!
A. Blok