Domnul este aproape GBV

Este întotdeauna un lucru trist și smeritor să privim la om și la căile lui nenorocite. Omul este la fel peste tot. În Eden, pe pământul curățit prin judecată, în pustie, în țara Canaan, în Adunare, în Mileniu, omul se dovedește complet falimentar. Din momentul în care face prima mișcare, falimentează. Astfel, în Geneza 1 și 2, Dumnezeu este prezentat ca fiind Creatorul – totul este creat și rânduit cu o perfecțiune divină, iar omul este așezat în acea scenă binecuvântată, pentru a se bucura de roadele înțelepciunii, bunătății și puterii divine. Însă, în Geneza 3, totul se schimbă. Din momentul în care omul acționează, el face aceasta în neascultare, aducând ruina și pustiirea. La fel s-a întâmplat după potop, după ce pământul trecuse prin acea judecată cumplită. Omul și-a luat din nou poziția, însă doar pentru a se expune într-un mod rușinos, dovedind astfel că era cu totul incapabil să guverneze și să țină în stăpânire pământul, neputându-se ține în stăpânire pe sine însuși (Geneza 9). De îndată ce Israel a fost scos din Egipt, și-a făcut un vițel de aur. Imediat după ce preoția a fost instituită, fiii lui Aaron au adus foc străin. La scurt timp după ce a fost făcut împărat, Saul și-a dovedit voința proprie și neascultarea.

Dacă deschidem Noul Testament, vom găsi același lucru. De îndată ce Adunarea a luat ființă și a fost împodobită cu darurile de la Cincizecime, auzim sunetul trist al murmurelor și al nemulțumirii. Pe scurt, istoria omului, de la început până la sfârșit, în orice loc, este marcată de faliment. Nu există nici măcar o singură excepție, din Eden și până la sfârșitul Mileniului.

Este bine să privim la acest fapt solemn și plin de greutate, dându-i locul cuvenit în inima noastră. Astfel, el va corecta orice noțiune falsă cu privire la caracterul real și la adevărata stare a omului. Trebuie să ținem minte că sentința cumplită care a adus teroarea în inima împăratului desfrânat al Babilonului – „Ai fost cântărit în balanță și ai fost găsit ușor“ – a fost pronunțată, de fapt, asupra întregii rase umane. A acceptat cititorul această sentință pentru el însuși? Iată o întrebare foarte solemnă, la care trebuie neapărat dat un răspuns.

C. H. Mackintosh