Domnul este aproape GBV

La fel ca prima Epistolă către Timotei, și cea de-a doua Epistolă către Timotei se ocupă de responsabilitatea individuală cu privire la Adunare. Pavel a scris această epistolă din închisoare. Ea este ultima lui epistolă, și a scris-o știind că în curând avea să fie dat la moarte din pricina mărturiei sale pentru Domnul. În această epistolă, el nu mai vorbește despre „casa lui Dumnezeu“, ci despre „o casă mare“ (capitolul 2.20). Ceea ce fusese odinioară casa lui Dumnezeu, în curăție și în adevăr, se degradase acum prin îngăduirea învățăturilor greșite și a vaselor de necinste. De asemenea, toți cei din Asia îi întorseseră spatele apostolului Pavel, respingându-i învățăturile.

Pavel nu era însă descurajat, ci, dimpotrivă, cu o inimă plină de bucurie, el îl încurajează pe Timotei, pentru a-l întări astfel și pentru a-l face să-și biruiască timiditatea. Lui Timotei nu trebuia să-i fie rușine de mărturia Domnului, ci trebuia să împartă drept cuvântul adevărului (capitolul 2.15) și să se folosească de tot acest adevăr binecuvântat pentru a acționa cu fermitate și cu hotărâre pentru Dumnezeu. Nu trebuia să neglijeze nicio parte a acestui adevăr, fie pentru o lucrare de evanghelist, fie pentru slujirea poporului lui Dumnezeu. Capitolul 2 îl prezintă pe cel credincios în opt aspecte importante ale vieții, fiind un drept excelent pentru oricine dorește cu adevărat să-L slujească pe Domnul astăzi.

Această carte oferă multă încurajare celor cu inima întreagă, în aceste zile de nepăsare și de decădere spirituală. Ea prezintă resursele binecuvântate ale lui Dumnezeu, care a prevăzut împrejurările prezente. În felul acesta, oricare ar fi dezonoarea adusă numelui Său în creștinătate, cel credincios Îl poate onora, aceasta fiind și semnificația numelui lui Timotei: „Cel care Îl onorează pe Dumnezeu“.

L. M. Grant