Domnul este aproape GBV
Simon Petru, rob și apostol al lui Isus Hristos, către cei care au primit o credință de același preț, împreună cu noi, prin dreptatea Dumnezeului și Mântuitorului nostru Isus Hristos: Har vouă și pace să vă fie înmulțite în cunoștința lui Dumnezeu și a lui Isus, Domnul nostru.
2 Petru 1.1,2
Ceea ce-l caracterizează în primul rând pe apostolul Petru în această epistolă este titlul său de rob al lui Isus Hristos. Isus Hristos l-a câștigat și Lui Îi aparține la modul propriu; el nu are obligații decât față de Acela care este Stăpânul său; calitatea sa de rob este aceea în care el își exercită slujba de apostol. Acesta este de altfel titlul pe care cu bucurie și-l iau slujitorii Domnului, pe care El îi folosește în lucrarea Sa (Romani 1.1; Filipeni 1.1; Tit 1.1; Iacov 1.1; Iuda 1; Apocalipsa 1.1). Un rob nu aparține altcuiva decât Stăpânului său – singurul care are dreptul să Se folosească de el și să-i poruncească. Conștiența acestei poziții conferă simplitate vieții noastre și ne face să privim cu detașare la miile de lucruri prin care lumea caută să pună stăpânire pe noi.
Putem constata că cele două epistole ale lui Petru, deși scrise la un interval de timp una față de alta, totuși se adresează acelorași persoane (3.1,2). Prima epistolă ne vorbește despre guvernarea lui Dumnezeu față de ai Săi, iar a doua, despre guvernarea lui Dumnezeu față de lume – două teme de interes major pentru creștini.
O altă constatare care se impune din lectura celor două epistole ale lui Petru și, în general, din toate epistolele adresate unor sfinți ieșiți din iudaism, ca, de exemplu, Epistola către Evrei (capitolul 13) și, cel puțin parțial, epistola lui Iacov, este aceasta, că Duhul vrea să scoată în evidență faptul că principiile morale ale purtării noastre față de oameni – indiferent dacă aceștia sunt sau nu sub Lege – rămân invariabile și nu sunt modificate de mediul în care ele sunt enunțate. Relațiile de familie, obligațiile față de autoritățile constituite, îndatoririle față de toți oamenii – din poziții înalte sau smerite – nu sunt nicidecum influențate de diversele epoci sau dispensații în care sunt menționate; în toate timpurile, ele rămân invariabile, așa cum caracterul lui Dumnezeu Însuși, Cel cu care avem de-a face, este invariabil.
H. Rossier