Domnul este aproape GBV

Când, prin păcatul meu, cineva este păgubit – fie Dumnezeu, fie oamenii – atunci nu este suficient numai să mă judec în lumina lui Dumnezeu. Într-adevăr, este necesar să mă întorc la cruce, ca să recunosc cât de îngrozitor este păcatul înfăptuit, prin aceea că văd cât de mult a trebuit Domnul să sufere pentru aceasta, dar și cât de desăvârșit de suficientă a fost însăși lucrarea pentru acest păcat.

Însă, în același timp, trebuie nu numai să recunosc faptul că am înfăptuit o greșeală, ci trebuie și să repar ceea ce am făcut greșit. De îndată ce este vorba despre vină, cârmuirea lui Dumnezeu intră în acțiune și sub această cârmuire trebuie reparată orice greșeală. Vedem aici principiile date de Dumnezeu în această privință. Sunt convins că, dacă ne ținem de aceste principii, relațiile dintre cei credincioși vor fi mult mai bune; astfel, nicio problemă nu va rămâne nerezolvată, ci toate vor fi ordonate potrivit unei conștiințe spirituale.

Dumnezeu Însuși ne-a dat exemplul pentru cum trebuie să fie puse toate în ordine potrivit gândurilor Sale sau, și mai bine spus, Domnul Isus ne-a dat exemplul la cruce. El nu a reparat doar ceea ce omul a stricat – El Se plânge în Psalmul 69 că trebuie să dea înapoi ceea ce nu a luat – ci a plătit înapoi mai mult decât Îi răpisem noi. În limbajul jertfei pentru vină, aceasta ar însemna că El a adăugat a cincea parte. Vedem aceasta în Ioan 13.31: „Acum Fiul Omului este slăvit [la cruce] și Dumnezeu este slăvit în El“. Acolo El L-a descoperit pe Dumnezeu în toată slava Sa, așa că slăvirea lui Dumnezeu la cruce a fost mai mare decât dezonorarea lui Dumnezeu prin păcat. În arderea-de-tot, unde ne este prezentat lucrul acesta, am văzut rezultatul. Toate binecuvântările pe care le avem sunt un rezultat al faptului că Dumnezeu este pe deplin satisfăcut și că ne-a făcut plăcuți în Cel Preaiubit, încât noi suntem acum mult mai plăcuți în ochii Săi decât a fost Adam înainte de căderea în păcat.

H. L. Heijkoop