Domnul este aproape GBV

Cât de important este ca toți cei care iau cuvântul în adunare să-și amintească de aceste cuvinte! Știm că darul vorbirii în limbi își avea valoarea lui, ca semn pentru cei necredincioși.

Scopul suprem al vorbirii în adunare este zidirea, iar acest scop nu poate fi atins decât atunci când credincioșii înțeleg ceea ce se spune. Este imposibil ca cineva să mă zidească, dacă eu nu înțeleg ce spune. El trebuie să vorbească într-un fel inteligibil și suficient de tare, altfel eu nu pot primi nicio zidire. Acest aspect este cu siguranță demn de toată atenția pentru cei care vorbesc în public.

De asemenea, vom face bine să ne aducem aminte de faptul că singurul nostru mandat pentru a ne ridica și a vorbi în adunare este că Domnul Însuși ne-a dat ceva să spunem. Chiar dacă sunt doar „cinci cuvinte“, să le spunem și apoi să ne așezăm. Nimic nu poate fi mai lipsit de pricepere decât ca cineva să încerce să spună zece mii de cuvinte atunci când Dumnezeu nu i-a dat decât cinci. Este regretabil când așa ceva se întâmplă. Ce îndurare este să ne păstrăm în limitele măsurii noastre! Această măsură poate fi mică, dar nu contează, căci ceea ce este important e să fim simpli, sinceri și reali. O inimă sinceră valorează mai mult decât o minte deșteaptă. Un duh înfocat este mai bun decât o limbă elocventă. Acolo unde există o dorință reală pentru binele sufletelor, acest lucru se va dovedi mai eficient și mai plăcut lui Dumnezeu decât cele mai strălucitoare daruri, lipsite însă de această dorință. Ar trebui să râvnim după cele mai bune daruri, însă trebuie să ne amintim de „calea mai bună“, aceea a dragostei care întotdeauna se ține în umbră și care caută folosul altora. Nu că am prețui mai puțin darurile, dar cu siguranță prețuim dragostea mai mult!

C. H. Mackintosh