Domnul este aproape GBV

Dumnezeul oricărui har, care v-a chemat la gloria Lui eternă în Hristos Isus, după ce veți suferi puțin timp, El Însuși vă va desăvârși, vă va așeza, vă va întări și vă va face neclintiți […] Prin Silvan, fratele credincios vouă, după cum socotesc, am scris pe scurt, îndemnând și mărturisind că adevăratul har al lui Dumnezeu este acesta, în care sunteți.

1 Petru 5.10,12

Vedem că apostolul îi consideră pe acești creștini ca nemaiavând de suferit decât puțin timp. Dumnezeul harului i-a chemat la gloria Lui eternă în Hristos Isus, iar până atunci, Petru nu presupune că împotrivirea față de Satan ar putea însemna altceva decât suferință. Dar până atunci, până la momentul când vor ajunge în glorie, Domnul va face mai multe lucruri cu privire la ei: 1. El Însuși îi va desăvârși. Numai El poate face această lucrare; Dumnezeu îi va face asemenea lui Hristos în orice privință. Potrivit lui Pavel, suntem desăvârșiți în El; potrivit lui Petru, vom atinge desăvârșirea la capătul călătoriei; ea se află înaintea noastră ca o țintă pe care trebuie s-o atingem. 2. El îi va așeza, astfel încât ei vor putea rămâne fermi. 3. El îi va întări. Atunci nu va mai fi vorba de a merge din putere în putere. Puterea va fi completă. 4. El îi va face neclintiți. Ei Îl vor avea în sfârșit pe Acela în care nu poate exista nesiguranță sau schimbare sau clătinare, de niciun fel; El este Stânca veacurilor, pe care acești sărmani pelerini vor fi așezați pentru eternitate.

Pentru apostol, această scrisoare ar putea fi una mai degrabă succintă prin subiectul ei, nu prin dimensiuni: să ascultăm, să mergem potrivit cu umblarea creștină, să facem binele și să suferim mergând pe urmele lui Hristos într-o lume în care nu posedăm nimic; să înaintăm spre cer fără să avem nimic pentru timpul prezent, decât o speranță; să-L urmăm pe Isus, plini de încredere, fără să fi ajuns încă la El!

Silvan ducea această scrisoare și aceste îndemnuri care atestau faptul că harul în care se afla această rămășiță suferindă, sărmană și disprețuită era adevăratul har al lui Dumnezeu! Câtă siguranță puteau transmite cuvintele apostolului către acești martori persecutați! Era important ca ei să nu dea înapoi, deoarece posedau adevăratul har al lui Dumnezeu. În acest har era cuprins întregul gând al Dumnezeului adevărului și al dragostei. Ei nu aveau decât să continue pe acest drum, urmând să atingă harul însuși, în Persoana Mântuitorului!

H. Rossier