Domnul este aproape GBV

Aceste versete arată cât de importantă este disciplinarea lui Dumnezeu pentru copiii Săi. Cuvântul „disciplinare“ face referire la formarea și la educarea copiilor. Disciplinarea lui Dumnezeu nu este o răzbunare mânioasă, ci o dovadă a dragostei și a grijii Lui de Tată. Din acest pasaj învățăm că există trei răspunsuri la disciplinare:

1. Cineva o poate disprețui, nedându-i importanță și presupunând că actul disciplinării a fost rodul unei întâmplări. În felul acesta, el nu beneficiază de disciplinare. Este la fel ca atunci când cineva plătește o sumă mare de bani pe un lucru, dar nu-l folosește. Ce trist!

2. De cealaltă parte, cineva poate ajunge să fie descurajat din pricina disciplinării. În loc să vadă câștigul faptului că Dumnezeu lucrează în viața lui, el începe să se îndoiască de dragostea lui Dumnezeu și își pleacă urechea la sugestiile vrăjmașului. Dumnezeu nu îngăduie să fim disciplinați dincolo de ceea ce putem îndura, fiindcă El întotdeauna ne dă har, dacă ascultăm de glasul Lui. Dacă părinții pământești înțelepți știu cum să-și disciplineze copiii, cu cât mai mult procedează așa Tatăl nostru ceresc! El este „Părintele îndurărilor și Dumnezeul oricărei mângâieri“ (2 Corinteni 1.3).

3. Răspunsul corect la disciplinarea lui Dumnezeu nu este de a o ignora, nici de a fi descurajați, ci de a ne lăsa exersați de ea. Acesta este modul prin care putem beneficia de ea. A fi exersat de ea înseamnă să ne examinăm căile, pentru a vedea unde am greșit și de ce. Înseamnă să ne cercetăm sufletul și să zicem, precum David: „Cercetează-mă, Dumnezeule, și cunoaște-mi inima! Încearcă-mă și cunoaște-mi gândurile! Și vezi dacă este în mine vreo cale a întristării și condu-mă pe calea eternă!“ (Psalmul 139.23,24). În felul acesta vom experimenta faptul că disciplinarea lui Dumnezeu produce rodul plin de pace al dreptății pentru cei exersați prin ea.

A. M. Behnam