Domnul este aproape GBV
El era disprețuit și părăsit de oameni, om al durerilor și obișnuit cu suferința și ca unul de care îți ascunzi fața; era disprețuit, și noi nu L-am prețuit.
Isaia 53.3
Nu trebuie să ne surprindă faptul că Fiul preaiubit al lui Dumnezeu a fost disprețuit. În Evanghelii citim despre împlinirea profeției lui Isaia. Găsim scris: „M-au urât fără temei“ (Ioan 15.25; Psalmul 69.4). Cuvântul tradus cu expresia „fără temei“ înseamnă „gratuit“ sau „în dar“. El a iubit în dar și a fost urât în dar. Toți cei implicați în lucrarea de vestire a evangheliei știu ce înseamnă vrăjmășia împotriva lui Hristos, vrăjmășie de care inimile oamenilor sunt pline.
Isaia ne spune că El a fost „părăsit de oameni“. În Evanghelii vedem cum El a fost singur, deși înconjurat de ucenicii Săi și de mulțimi. A fost mereu neînțeles, chiar și de către cei mai apropiați; și nu există o singurătate mai mare decât aceasta. În felul acesta, El a fost „om al durerilor și obișnuit cu suferința“. Ce anume a însemnat aceasta, noi cu greu ne putem închipui. Cel care era Iahve al Oștirilor a fost manifestat în trup și a pătruns în toate suferințele noastre. Cum s-a putut una ca aceasta? Nu putem explica, nici înțelege, însă ne putem închina.
Repulsia pe care oamenii au avut-o față de El este exprimată prin cuvintele: „Ca unul de care îți ascunzi fața“. Un Mesia smerit, care S-a identificat cu cei săraci din turmă și cu necazurile lor, aceasta nu era ceva ce mândria religioasă să accepte, ci a fost un afront la adresa așteptărilor națiunii. Ei L-au disprețuit și nu L-au băgat în seamă, iar crucea romană a fost apogeul acestei atitudini și al suferințelor Lui.
B. Reynolds