Domnul este aproape GBV

Scriptura îl prezintă pe Isaac ca fiind o imagine a lui Hristos. Dumnezeu i-a zis lui Avraam: „Ia acum pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pe care-l iubești, pe Isaac, și mergi în ținutul Moria și adu-l acolo ca ardere-de-tot“ (Geneza 22.2). Avraam l-a luat pe fiul său și l-a dus în acel loc, a zidit un altar, a pus lemne pe el, l-a legat pe Isaac și l-a așezat pe altar. În toate acestea vedem o imagine a ceea ce a avut loc două mii de ani mai târziu, când Dumnezeu L-a adus ca jertfă pe singurul Său Fiu, pe Fiul dragostei Sale, la Golgota. Fiul lui Dumnezeu a fost pironit pe cruce și, la fel ca Isaac, nu a rămas pe altar – nu a rămas nici pe cruce, nici în mormânt – ci a fost înviat prin gloria Tatălui. Avraam l-a primit înapoi pe Isaac ca înviat dintre morți, „într-un sens figurativ“ (Evrei 11.19). Hristos însă chiar a murit și a fost îngropat, apoi a înviat și S-a înălțat la cer.

Istoria lui Isaac are însă și o altă lecție pentru noi, o lecție foarte necesară în aceste zile. Lui Isaac i-a fost dăruită o mireasă, Rebeca. Să remarcăm ordinea în ce privește relația lui cu ea: ea a devenit soția lui, după care el a iubit-o. În societate, astăzi, se pune mult accent pe îndrăgostirea de cealaltă persoană înainte de căsătorie. Este frumos să te căsătorești cu persoana pe care o iubești, însă este neapărat necesar să o iubești pe persoana cu care te-ai căsătorit. Nu există vreo poruncă de a iubi pe cineva înainte de căsătorie, însă există o poruncă divină clară de a iubi pe cel sau pe cea cu care te-ai căsătorit. Efeseni 5.25 nu reprezintă o sugestie, ci o poruncă: „Soților, iubiți-vă soțiile, așa cum Hristos a iubit Adunarea“.

Astăzi auzim despre mulți care au fost îndrăgostiți, care s-au căsătorit, iar apoi au divorțat, fiindcă nu s-au mai iubit unul pe celălalt. Ce lucru trist, și câtă dezonoare este adusă astfel lui Dumnezeu! Cât de prețioase sunt însă instrucțiunile lui Dumnezeu cu privire la căsătorie!

A. M. Behnam