Domnul este aproape GBV
Prin credință [Avraam] a locuit temporar în țara promisiunii.
Evrei 11.9
Marele principiu pe baza căruia a acționat Avraam a fost cel al credinței. În mod evident, fiindcă părăsise o lume și nu ajunsese încă în cealaltă, el nu deținea nimic vizibil pentru ochiul natural. Avraam însă privea prin credință, de aceea citim: „Prin credință, Avraam, când a fost chemat, a ascultat, ca să iasă spre locul pe care urma să-l primească de moștenire“ (Evrei 11.8).
Răspunzând chemării lui Dumnezeu pe principiul credinței, Avraam, și cei asemenea lui, au devenit „străini și călători“. Duhul Sfânt a putut spune despre ei, în Noul Testament, că au fost „străini și călători pe pământ“ (Evrei 11.13). Vedem acest aspect ilustrat în mod remarcabil în istoria lui Avraam. Cu privire la Haran, unde el a zăbovit pentru un timp, ni se spune că el „a locuit acolo“; însă, odată ajuns în țară, citim că el „și-a întins cortul“, ca unul care nu avea un loc stabil pentru locuit (vedeți Geneza 11.31; 12.8). Mai mult, citim că el „a străbătut țara“. Ca străin, el nu avea decât un cort în această lume; ca și călător, el a străbătut această lume către o alta.
Vedem de asemenea felul în care Avraam a fost susținut pe drumul său de călător. Ni se spune că „Domnul S-a arătat lui Avram și i-a zis: «Seminței tale voi da țara aceasta»“ (Geneza 12.7). Să reținem bine aceste două lucruri: în primul rând, afirmația făcută de două ori cu privire la faptul că Domnul i S-a arătat; în al doilea rând, faptul că țara i-a fost prezentată ca posesiune viitoare. El L-a văzut pe Împărat în frumusețea Lui, precum și țara foarte îndepărtată, după care și-a continuat călătoria ca străin și călător, în lumina gloriei Dumnezeului care îl chemase și a binecuvântării țării către care se îndrepta. Prin urmare, în Noul Testament citim că el „aștepta cetatea care are temelii“ (Evrei 11.10).
La fel stau lucrurile și cu noi. Doar în măsura în care Îl avem pe Hristos Însuși înaintea ochilor noștri, în gloria Lui, precum și binecuvântarea căminului ceresc către care ne îndreptăm, vom putea manifesta caracterul de străini și călători.
H. Smith