Domnul este aproape GBV

Iată rezultatul final și glorios al împăcării persoanelor: „Ca să vă prezinte sfinți și fără pată și de neînvinuit înaintea Lui“. Fără îndoială că, în Hristos, potrivit planurilor eterne ale lui Dumnezeu, noi suntem deja „sfinți și fără pată înaintea Lui, în dragoste“ (Efeseni 1.4); pe de altă parte, noi trebuie să fim, în umblarea noastră în mijlocul lumii, „fără cusur și curați, copii ai lui Dumnezeu fără vină“ (Filipeni 2.15); dar aici este scopul final, în glorie, acela de a fi prezentați „sfinți și fără pată și de neînvinuit“ înaintea lui Dumnezeu.

Astfel, în timp ce lucrurile din ceruri și de pe pământ vor fi împăcate într-o zi viitoare și vor fi scena unor binecuvântări glorioase, creștinii sunt deja acum împăcați și se bucură de avantajele acestei împăcări, așteptând să ajungă în cer, așa cum îi vrea Dumnezeu și cum Hristos îi va face. Cei vinovați, care au rămas în păcatele lor pentru că L-au refuzat pe Hristos și lucrarea Lui, vor fi în afara acestei scene glorioase și fericite (Apocalipsa 22.15; 21.8).

Participarea la acest final glorios presupune însă rămânerea în credință până la capăt: „Dacă, într-adevăr, rămâneți în credință, întemeiați și tari și fără să vă lăsați abătuți de la speranța evangheliei pe care ați auzit-o“. Acest „dacă, într-adevăr“ este introdus aici din cauza pericolului care îi pândea pe coloseni de a se lăsa abătuți de la speranța glorioasă a evangheliei, această speranță „păstrată în ceruri“ pentru cei care stăruie în ea. În original, „a se lăsa abătut“ este o expresie foarte tare, care înseamnă de fapt „a fi dus departe“, precum o corabie dusă de furtună departe de port. Acesta era pericolul indus colosenilor de către învățătorii mincinoși, cu rânduielile din iudaism, cu poruncile lor și cu speculațiile lor filosofice. Expresia „dacă“ este în legătură cu responsabilitatea noastră aici, pe pământ, nu cu poziția noastră în Hristos; ea se adresează conștiinței și este menită să-l împiedice pe creștin de la a se complăcea într-o falsă siguranță și într-o lipsă de vigilență în umblare. În Cuvânt vom găsi astfel de avertismente deosebit de serioase, dar și promisiuni mângâietoare, pentru a-i încuraja pe cei care doresc să umble cu credincioșie și care își simt slăbiciunea. Dumnezeu a promis să-i păstreze pe cale, iar în aceste promisiuni nu există niciun „dacă“ (vedeți Iuda 24; 1 Corinteni 1.2; 10.13 etc.).

H. Rossier