Domnul este aproape GBV

Așa s-a întâmplat în istoria lui Iosif. Frații lui l-au dezbrăcat de haina pestriță (multicoloră) și l-au aruncat într-o groapă. Tatăl îl distinsese cu această haină multicoloră, dar frații lui l-au disprețuit, dezbrăcându-l de ea. În același fel, în multe ocazii, când Hristos a fost distins de alții prin vreo manifestare specială a puterii divine, sau a înțelepciunii și a harului, omul dintr-odată L-a dezbrăcat de haina Lui pestriță și a încercat să-L coboare la nivelul oamenilor obișnuiți, întrebând: „Nu este Acesta fiul tâmplarului?“ (Matei 13.55), sau: „Nu este Acesta tâmplarul?“ (Marcu 6.3). După cum în cazul lui Iosif dezbrăcarea a fost doar preludiul aruncării în groapă, la fel a fost și în cazul lui Hristos: lepădarea oricărei mărturii cu privire la gloria Lui l-a condus pe om, în cele din urmă, să-L dea la moarte cu mâini nelegiuite.

Există totuși o diferență semnificativă între tip și antitip. Isaac, în zilele lui, prefigurează moartea lui Hristos într-un mod foarte binecuvântat. El a fost legat pe altar și Avraam a întins mâna și a luat cuțitul pentru a-l ucide pe fiul său, dar deodată îngerul apare și îl oprește. Iosif prefigurează și el istoria crucii, când frații săi l-au aruncat în groapă, dar în cazul lui „groapa era goală, nu era apă în ea“. Cât de diferit au stat lucrurile la crucea lui Hristos! Același Dumnezeu care i-a poruncit lui Avraam să „întindă mâna, să ia cuțitul ca să-l înjunghie pe fiul său“, acum spune: „Trezește-te, sabie, împotriva păstorului Meu și împotriva omului care este tovarășul Meu“ (Zaharia 13.7); și chiar dacă douăsprezece legiuni de îngeri așteptau porunca Lui, totuși El nu poruncește niciunuia să oprească sabia judecății. Groapa în care El a trebuit să coboare nu a fost goală. El a spus: „M-ai pus în groapa cea mai adâncă, în locuri întunecoase, în adâncuri. Mânia Ta apasă greu asupra mea și m-ai copleșit cu toate valurile Tale“ (Psalmul 88.6,7).

H. Smith