Domnul este aproape GBV
Toată tămâia (2)
Să-l aducă la fiii lui Aaron, preoții. Și el să ia din el un pumn al său plin din floarea făinii lui, și din untdelemnul lui, cu toată tămâia lui.
Levitic 2.2
Dacă privim la sfârșitul vieții lui Hristos, atunci când unul dintre ucenici L-a vândut pentru treizeci de arginți, când alt ucenic s-a lepădat de El cu blesteme, când toți ceilalți ucenici L-au părăsit și au fugit și când lumea L-a pironit pe o cruce între doi tâlhari, vedem cum Dumnezeu a arătat întregului univers cât de diferite erau gândurile Lui față de cele ale oamenilor, așezându-L la dreapta Sa în ceruri pe Cel pe care lumea Îl răstignise.
Tămâia are aplicație principală la Hristos. Există însă și o aplicație secundară a ei, cu privire la noi, cei credincioși. Adevăratul creștinism înseamnă manifestarea vieții lui Hristos în căile practice ale celui credincios, iar acest lucru este nespus de prețios pentru Dumnezeu, chiar dacă nu și în ochii necredincioșilor sau ai creștinilor de nume. Nu există nicio acțiune a vieții lui Hristos în cel credincios, nicio expresie a ceea ce El este, nicio manifestare cât de mică a harului Său, care să nu se ridice ca un parfum de tămâie către tronul lui Dumnezeu. Toate acestea nu vor stârni atenția, nici interesul, nici aplauzele lumii, însă se vor înălța către Dumnezeu, iar acest lucru este suficient pentru inima credincioasă. Dumnezeu prețuiește tot ceea ce este din Hristos: nimic mai mult, nimic altceva. Poate exista multă slujire de fațadă, mult zgomot, mult din ceea ce place oamenilor, însă nimic nu se înalță către tronul ceresc, nimic nu găsește loc în analele eternității, decât rodul vieții lui Hristos manifestat într-un suflet.
Fie ca Duhul Sfânt să ne ofere o înțelegere practică a acestor lucruri și să producă în noi, zi după zi, o manifestare mai strălucită și mai clară a lui Hristos Însuși, spre gloria lui Dumnezeu Tatăl!
C. H. Mackintosh