Domnul este aproape GBV
Ori de câte ori mâncați pâinea aceasta și beți paharul, vestiți moartea Domnului, până vine El.
1 Corinteni 11.26
Instituirea Cinei Domnului trebuie privită, de orice credincios spiritual, ca o dovadă mișcătoare a grijii și dragostei Domnului pentru Adunarea Sa. De la timpul instituirii ei și până astăzi, a fost o mărturie constantă, deși tăcută, cu privire la adevărul pe care vrăjmașul caută întotdeauna să-l corupă și să-l înlăture, anume că răscumpărarea este un fapt împlinit, de care orice credincios, oricât de slab, se poate bucura pe deplin. S-au scurs secole de când Domnul Isus a rânduit pâinea și paharul. În ciuda ereziilor, a schismelor, a controverselor și a certurilor, această instituire plină de semnificație a fost practicată de sfinții din orice perioadă.
Este adevărat că vrăjmașul a reușit, pentru o mare parte a creștinătății, să învăluie Cina Domnului într-un nor gros de superstiție. Totuși ea continuă să transmită oricărei minți spirituale același adevăr profund și prețios: vestirea morții Domnului până când El va veni. Trupul a fost frânt și sângele a fost vărsat o singură dată, nefiind nevoie de nicio repetare, iar frângerea pâinii este doar aducerea-aminte cu privire la acest adevăr eliberator.
Cu ce interes și recunoștință profundă trebuie să contemple cel credincios pâinea și paharul! Ele prezintă cu putere adevărurile cele mai prețioase și mai glorioase: harul care domnește; răscumpărarea încheiată; păcatul înlăturat; dreptatea eternă; boldul morții anulat; gloria eternă asigurată; harul și gloria ca daruri ale lui Dumnezeu; și unitatea singurului Trup. Ce sărbătoare! Sufletul este purtat înapoi în timp, unde Îl contemplă pe Domnul Însuși, în chiar noaptea în care a fost vândut, șezând la masă cu ucenicii Săi și instituind o sărbătoare care, din acea noapte memorabilă și până la ivirea zorilor dimineții, a condus, conduce și va conduce orice inimă înapoi către cruce și înainte către glorie.
C. H. Mackintosh