Domnul este aproape GBV
Eu știu aceasta, că, după plecarea mea, vor intra între voi lupi îngrozitori, care nu cruță turma; și dintre voi înșivă se vor ridica oameni vorbind lucruri stricate, ca să-i tragă pe ucenici după ei. De aceea, vegheați!
Fapte 20.29-31
De ce ne-a trimis Dumnezeu această înștiințare? Ca să ne descurajăm, văzând cum se manifestă această ruină? Nu! ci intenția lui Dumnezeu este de a ne face conștienți de faptul că omul este incapabil să păstreze ceva bun ce Dumnezeu i-a încredințat. De aceea trebuie să simțim tot mai mult necesitatea de a fi pe deplin dependenți de Domnul și de a avea înțelepciune de la El, ca să știm cum să ne comportăm în aceste împrejurări. Dumnezeu nu ne cere să readucem Adunarea (Biserica) la gloria ei de la început. Dacă am încerca acest lucru, atunci am dovedi că nu avem părtășie cu Dumnezeu în ceea ce privește sentimentele Sale.
Chiar dacă nu a fost păstrată prima stare, totuși Dumnezeu este îndelung-răbdător, deși nu va exista nicio reabilitare. Iar dacă Dumnezeu intervine cu judecata Sa, atunci El Se întoarce întotdeauna la prima abatere de la starea pe care El a stabilit-o. Când Ștefan a vorbit despre abaterile și păcatele Israelului, a mers pe firul decăderii înapoi până la vițelul de aur, care a fost prima abatere de la Dumnezeu (Fapte 7). Și noi trebuie să ne întoarcem la începuturi, ca să putem aprecia starea actuală. Trebuie să mergem pe cale profund conștienți de ruina iremediabilă care există în Adunare. Noi trebuie să umblăm cu această convingere, după indicațiile lui Dumnezeu date în Cuvântul Său pentru acest timp. Niciodată nu avem libertatea de a renunța la ceva ce este de la Dumnezeu. Starea decăderii nu este o scuză de a trece cu vederea lucrurile care ne-au fost făcute cunoscut ca fiind voia Sa. Decăderea trebuie să ne determine să veghem și să îngenunchem mai mult. Și, întâi de toate, ea trezește dorința după Dumnezeu și după Cuvântul harului Său, deoarece greutățile sunt mai mari decât puterea și înțelepciunea omului. Oare sunt ele mai mari decât Duhul lui Dumnezeu? Și în această privință trebuie să știm că El stă deasupra tuturor lucrurilor și că Își va sfârși lucrarea în chip desăvârșit. Un creștin poate să-L slăvească pe Dumnezeu în timpul decăderii, tot așa cum un altul o făcea în timpul fericit de la începutul Adunării. Domnul să facă să se poată spune despre fiecare dintre noi: „Ai păzit Cuvântul Meu și nu ai tăgăduit Numele Meu“ (Apocalipsa 3.8).
H. L. Heijkoop