Domnul este aproape GBV

Nici nu ne dăm seama cât de mult pierdem din cauza lipsei de încredere simplă în Dumnezeu. Necredința împiedică întotdeauna manifestarea puterii și a bunătății divine. Acest lucru se verifică zilnic în viețile noastre. Dumnezeu nu Se va manifesta dacă necredința ne umple orizontul cu alte lucruri. Orizontul nostru trebuie să fie umplut de Dumnezeu, de la un capăt la altul. „Dar tu, suflete al meu, odihnește-te în pace în Dumnezeu […] Încrede-te în El în toate timpurile“ (Psalmul 62.5,8). Acesta este limbajul credinței: doar Dumnezeu, în toate timpurile! Acesta este temeiul solid și de nezdruncinat al adevăratului devotament, iar sufletul aflat pe acest temei va fi întotdeauna caracterizat de un duh de închinare. Credința se bazează pe Dumnezeu, care Se revelează credinței, iar credința răspunde cu laudă și cu adorare. Nimic nu poate fi mai simplu și mai binecuvântat. Credința se adresează oricând lui Dumnezeu cu aceste cuvinte: „Doamne, Tu m-ai cercetat și mă cunoști“ (Psalmul 139.1).

Nu există în această lume o binecuvântare mai mare decât a avea de-a face cu Dumnezeu în taina sufletului nostru și în toate detaliile vieții noastre personale, zi de zi. Acest lucru oferă o liniște imperturbabilă, o stabilitate care nu poate fi zdruncinată ușor și o sfântă independență de gândirea și de purtarea omenească. Există o atmosferă în această lume, o atmosferă atât de încărcată, de întunecată și de deprimantă, încât nimic altceva n-o poate străpunge, decât credința. Inimile noastre de asemenea sunt pline de necredință și grabnice în a se depărta de Dumnezeul cel viu; prin urmare, avem atâta nevoie să ne fie întărite temeliile încrederii personale, încât devotamentul nostru să fie unul tot mai hotărât.

C. H. Mackintosh