Domnul este aproape GBV

Prima parte a acestui psalm descrie starea lumii imediat înainte de judecata asupra națiunilor. Va fi evident la acel moment că guvernarea pământului încredințată în mâinile omului a eșuat complet. Fiii oamenilor nu mai vorbesc și nu mai acționează cu dreptate.

Precum în zilele care au precedat judecata venită prin potop, când oamenii erau corupți și plini de violență în căile lor (Geneza 6.11), la fel va fi și când judecata va cădea asupra lumii prezente; atunci inimile oamenilor vor fi arătate din nou ca fiind cu totul stricate, iar mâinile lor pline de fapte de violență. Se va vedea că oamenii sunt înstrăinați de Dumnezeu nu numai prin natura lor, ci și prin practicile lor obișnuite – rostirea minciunilor și răspândirea învățăturilor rele. Mai mult, ei sunt surzi la orice chemare a harului, oricât de atractiv și de înțelept ar fi modul în care harul le este prezentat. În felul acesta, fiii oamenilor își vor pecetlui soarta și se vor dovedi copți pentru judecată.

Psalmul se încheie prin exprimarea bucuriei de către cei drepți (rămășița iudaică), atunci când ei vor vedea judecata făcută asupra celor răi (versetele 10 și 11). Cei drepți își vor înmuia picioarele în sângele celor răi. Ei ajung la binecuvântare în urma judecății făcute asupra vrăjmașilor lor. Se va vedea clar atunci că cei drepți au o răsplată și că există un „Dumnezeu care judecă pe pământ“.

Creștinul, binecuvântat cu orice binecuvântare spirituală în locurile cerești, așteaptă eliberarea de suferință și de rău, eliberare care va veni prin scoaterea lui din această scenă, pentru a fi cu Domnul; prin urmare, el nu așteaptă judecata asupra vrăjmașilor săi. Iudeul evlavios din timpul necazului, a cărui binecuvântare este pe pământ, este instruit în mod divin că timpul binecuvântării pe pământ nu poate veni decât după ce va fi făcută judecata asupra răului; de aceea el așteaptă și cere judecata asupra vrăjmașilor săi.

H. Smith