Domnul este aproape GBV

Călăuzirea divină (2)
Eu sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine nicidecum nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții.

Ioan 8.12

Aceasta este o călăuzire vie. Ea nu funcționează după un act care consemnează reguli exacte sau după reglementări care pot fi învățate în prealabil; ea înseamnă să urmezi un Hristos viu; să umbli așa cum a umblat El; să faci ce a făcut El; să Îi imiți exemplul în toate lucrurile. Acesta este modul de trăire creștin. El presupune să avem privirea ațintită asupra lui Isus, având caracteristicile și trăsăturile naturii Lui întipărite în natura noastră cea nouă, ele fiind reflectate sau reproduse în viața și în comportamentul nostru de fiecare zi.

Desigur că aceasta presupune renunțarea la voia noastră, la planurile noastre și la întregul nostru mod de a ne guverna viața. Trebuie să urmăm norul; trebuie să-L așteptăm întotdeauna doar pe Dumnezeu. Nu putem spune: «Vom merge aici sau acolo, vom face cutare sau cutare lucru, mâine sau săptămâna viitoare». Toate acțiunile noastre trebuie să fie așezate sub autoritatea acelei propoziții care, din nefericire, este prea adesea uitată, dar care ar trebui să reprezinte motoul vieții noastre: „Dacă va voi Domnul“. O, dacă am înțelege mai bine toate aceste lucruri! Ele ne-ar ajuta să înțelegem mult mai clar însemnătatea călăuzirii divine. Cât de adesea ne imaginăm zadarnic, poate chiar afirmăm cu îndrăzneală, că norul se mișcă chiar în direcția înclinațiilor noastre! Vrem să facem un anume lucru sau o anumită acțiune, iar apoi căutăm se ne convingem pe noi înșine că voia noastră este voia lui Dumnezeu. Astfel că, în loc de a fi călăuziți în mod divin, ne înșelăm singuri. Dacă acționăm astfel, dovedim că voia noastră este nezdrobită și de aceea nu putem fi călăuziți corect. Cheia unei călăuziri reale – a călăuzirii venite de la Dumnezeu – constă într-o voință supusă în mod complet.

C. H. Mackintosh