Domnul este aproape GBV
Lecții din viața lui Ioiachim (3) – Respingerea lui Dumnezeu
În zilele lui s-a suit Nebucadnețar, împăratul Babilonului, și Ioiachim i-a fost slujitor trei ani; apoi s-a întors și s-a răsculat împotriva lui.
2 Împărați 24.1
Ioiachim fusese pus pe tron de către faraon, însă, în al patrulea an al domniei lui, Nebucadnețar s-a suit împotriva Ierusalimului, iar Ioiachim a devenit slujitorul lui. Acesta este de asemenea timpul primei deportări, când mai mulți iudei, printre care și Daniel, au fost duși în Babilon. Timpul națiunilor începuse din primul an al domniei lui Nebucadnețar. După trei ani, împăratul Ioiachim s-a răsculat împotriva împăratului Babilonului, iar Dumnezeu a dat un răspuns personal la această răzvrătire, fiindcă El îl stabilise pe Nebucadnețar împărat peste ei. Autoritatea lui Nebucadnețar era de la El, iar ei trebuiau să se supună ei. Prin urmare, revolta lor a fost o revoltă împotriva autorității lui Dumnezeu.
Chiar înainte ca împăratul Babilonului să se întoarcă pentru a rezolva această problemă, Domnul Însuși a trimis împotriva lui Iuda cete de caldeeni, de sirieni, de moabiți și de amoniți. Această judecată a fost de asemenea atribuită acțiunilor lui Manase care avuseseră loc cam cu zece ani înainte: păcatele lui și vărsarea de sânge nevinovat, de care umpluse Ierusalimul. În anul al unsprezecelea al lui Ioiachim, Nebucadnețar a cucerit cetatea și l-a omorât pe împărat. Judecata a venit astfel asupra celui care Îl lepădase pe Dumnezeu și disprețuise autoritatea Lui.
Copiii lui Dumnezeu sunt în mod expres chemați să se supună autorităților, fiindcă ele sunt rânduite de Dumnezeu. Singura excepție este aceea când ele ne-ar cere să nu ascultăm de poruncile lui Dumnezeu, ca de exemplu să nu vorbim în numele lui Isus sau să nu dăm învățătură în numele Lui (Romani 13.1,2; Fapte 4.18,19).
A. Leclerc